(Ne)somn

Mi-e somn. Tare somn. Dar n-am curaj să dorm. Vreau să mai simt binele, să mai văd zâmbetul lui, să… să mai fie ceața aia care ne calmează și care ne face să ne prindem în brațe ca doi nebuni. Ca doi nebuni care se văd zilnic, de atât de puțin timp, și care se caută cu o sete de bine. În orice. În orice imagine, orice melodie care s-a nimerit să ne acopere gândurile, orice amintire dintr-un viitor care ne zâmbește necunoscut.

Nu mai știu să spun glume, nu pot citi nimic fără să compar cu mine, cu noi. Adorm cu mintea la el și mă trezesc… tot așa. Am atâtea în cap, cu care mă cert și mă lupt de când deschid ochii până când îi simt parfumul, când s-a dus tot…

Mi-e somn. Dar nu dorm încă. Pentru că sunt lunatică. Doar noaptea simt așa… Lumina zilei orbește uneori.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s