Consemnare

Azi l-am regăsit pe tata, așa cum îl știam, așa cum e, în spatele unor ani ciudați. Mi-a fost drag să merg cu el, să ne zâmbească oamenii cunoscuți pe stradă, să ne coordonăm – involuntar – gesturile.

Și atât. Nu știu să descriu starea asta. Încă nu știu ce e cu ea, din ce e formată, ce contează.

Anunțuri

2 păreri la “Consemnare

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s