Cum e?

Cum e? Când știi numele pe de rost, al lui, al lor. Când dai ture de Facebook și de blog și de orice altă socializare, sperând că poate apare vreunul, toți, el, că poate nu rămâi singură și în seara asta, să-ți înnozi gândurile și replicile vechi, vechi atât cât lumea de veche, și totuși noi. Noi, pentru că a fost primul care ți le-a zis. Noi, pentru că încă îți fuge inima când îți sună în urechi. Dar vechi… așa de vechi încât simți praful între degete deschizând o scrisoare goală. Plină de cuvinte și goală.

Cum e? Când începi să semeni cu un agent sub acoperire, căutând urme, încercând să înțelegi, în cronologie, cine a văzut și cine a îndrăznit. Când rememorezi întâlniri și gesturi adunate, care fac din cel mai bun prieten amant și din cel mai aprig reprezentant al opoziției, singurul care înțelege tot. Când nu mai știi ce-a fost întâi, privirea evitată sau supravegherea din rândul cinci.

Cum e? Când te trezești tot singur, singur în gând, știind că singur față de celălalt vei rămâne. Când singur vezi că-ți trece ziua și că nu primești niciun semn. Când dispar, obosite și plictisite de iluzie, toate umbrele, toate urmele, tot ce însemna legătura – firavă, speriată și aproape imaginată – cu un suflet care ți-a deschis viața, înapoi spre tine.

Cum e când înțelegi că tot ce mai vrei acum, tot ce ai fi putut accepta vreodată de fapt și tot ce poți cere e o oră în ochii pe care-i recunoști din vis, o oră în care ochii ăia să-ți spună cât de greșit ai simțit și cât de mult te-ai lăsat purtat pe ape care nu erau ale tale, ale voastre?

Dar, mai ales, cum e să fii pe celălalt mal și să vezi războiul, să-l simți sau să-l intuiești? Cum e să știi câte răni se pansează pentru tine (sau, fir-ar, din cauza ta) și să nu faci nimic, nici să semnezi înfrângerea, nici să recunoști satisfacția de a vedea că suflete puternice – unul, două sau cine-știe-câte ai cucerit – se luptă pentru ca ție să-ți fie bine?

Mă întreb, cum e să te simți mare, să fii mic și să fii cel mai mare gând din diminețile altui suflet mic, fără să tresari?…

Anunțuri

2 păreri la “Cum e?

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s