Ești. A fost.

Ești acolo. Sau ești aici, nu contează. Ești într-un colț de lume, sau într-un larg de mare, sau cu degetele gâdilate în iarbă, sau chinuindu-te să nu te scufunzi în niște nisipuri mișcătoare. Ești cu niște oameni vechi, sau cu un gând nou. Faci poze sau cauți urme de păsări, aduni scoici sau încerci să intuiești gustul prăjiturii din vitrină doar după culoare. Ești acolo. Și știi că în curând, peste o oră sau peste un apus, va trebui să pleci. Va trebui să te întorci la viața ta, programată pe ceas și decolorată între pereți. Și, brusc, îți dai seama că pierzi asta. Pierzi o clipă din poveste. E foarte posibil să nu mai ajungi niciodată aici. E la fel de posibil să uiți, cu toate pozele din smartphone, cu toate check-in-urile date. Vederile păstrează, uneori, culoarea. Dar atât.

Și apoi, nu mai ești… Îți amintești o vreme de colțișorul de plajă de la Marea Mânecii sau de străduțele care urcau pe furiș spre un castel la care n-ai mai ajuns. Apoi uiți.

Și a fost.

1003463_571254389593728_999778219_n

Anunțuri

4 păreri la “Ești. A fost.

  1. Uneori își păstrează doar culoarea, zici. 🙂 Zic că, uneori, e suficient. O culoare duce spre un gând, un gând spre un scent, un scent spre un zâmbet. There! Ce ai putea dori mai mult? 🙂

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s