Prin reducere la absurd

Premisă:

Prin reducerea unui roman la – absurd! – o replică, se pierde viața lui.

Demonstrație:

În definitiv, când scrii nu mai e vorba de idee, de poveste, ca fir epic rezumat. Câte cazuri diferite existe? E vorba, cred, de cum o spui. De ce detalii alegi, ca autor, ce personaje îţi conturezi şi cum le duci povestea. Mai mult decât atât, iubirile, ura, deziluziile, visurile împlinite, căutările şi provocările se repetă la un moment dat. Destinele sunt repetitive căci, rezumând vieţile generaţiilor de dinainte (separat, nu colectiv), vom da de poveşti asemănătoare cu cele ale apropiaţilor noştri. Dar, spunea cineva, singurul lucru pe care îl învăţăm de la istorie e nu învăţăm nimic din istorie. Aşa , doar pt ne-au fost povestite greşelile părinţilor sau ale prietenilor, nu înseamnă nu le vom repeta, în alt context şi cu alte fețe.

Dar pornisem de la cărţi. Pentru mine, ca cititor întâi, apoi ca autor, contează detaliile. Scenele de zece rânduri, atingerile descrise cu inima bubuind – pentru , dacă nu îţi simţi personajele, rişti le faci neverosimile – sau privirile rememorate peste cinci capitole.

Disputasem cu un profesor universitar, nu demult, abilitatea de a reduce un roman la o propoziţie. El spunea se poate şi eu nu, deşi aveam în vedere câmpuri diferite: el – tehnic, eu – logic. Şi am pierdut bătălia. Profesorul mi-a demonstrat se poate ca el, provocându îmi rezum romanul, progresiv: o pagină, două paragrafe, două rânduri, o frază, o propoziţie. Ideologic, eu nu i-am putut demonstra decât printr-o argumentare care n-a ţinut, pentru simţeam nu am mâna câştigătoare

Concluzie (sau nu 😀 ):

Rămân la ideea mea: nu poţi rezuma un roman la o propoziţie fără îi pierzi esenţa. Pentru „O jurnalistă caută dreptatea, indiferent de piedici” nu e o idee nouă de volum. Importante (sau distinctive) sunt construcţia frazelor, replicile, atmosfera, tensiunea. Rezumate, cele mai bune romane devin cărţi de duzină, aruncate într-un teanc de reduceri la un târg de carte. Deci, nu tehnicile folosite pt a scrie le-au făcut ce sunt acum?

Ei bine, asta se întâmplă când nu am timp scriu poveşti şi tot ce fac e învăţ eseuri şi dau competenţe 😀

fie răcoare!

Anunțuri

7 păreri la “Prin reducere la absurd

  1. Un singur comentariu am : in viata,simplificarile te ajuta – dar cu o limita…Poti rezuma un roman/film in cateva cuvinte – dar asta inseamna ca nu l-ai inteles deplin.La urma urmei si Love Story poate fi rezuma intr-o fraza : ”Ei se iubeau,ea a murit de cancer”.Foarte simplu,nu?Dar daca nu ai vazut filmul…simplificarea asta nu are nici o valoare.

  2. Pingback: Vreau să fiu Arheolog! | Cristian Dima

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s