Aventura portocalie

Din țara lui Papură -Vodă

Că serviciile din România lasă de dorit, asta știm toți. Că înainte să poți face doi pași ești îngropat în hârțogărie, nici asta nu e o noutate. Și parcă, totuși, nu-mi vine să trec ușor peste pățania mea cu Orange.

Vreo patru ani, ai mei toți au căzut, ca mulți alți clienți, în problema serviciilor: fiecare partener Orange spune/promite/contractează ce vrea, după stare. „Puteți renunța la abonament oricând doriți”, „Nu puteți renunța decât după cele 24 de luni contractuale. Cum care? Cele pe care le-ați aprobat săptămâna trecută colegului meu” (coleg care, evident, trebuia să prelungească un alt contract semnat cu același nume). „Puteți folosi oricând punctele Orange ThankYou”, „Oh, nu, desigur, punctele sunt doar pentru achiziționarea de accesorii”. Și altele asemenea. Ultima sesiune cu ei o am de câteva zile.

Prelungire de abonament, puncte în plus. „Puteți cumpăra un nou telefon, gratis”. Nu, evident că nu gratis, ci cu câțiva euro în minus. O facem și pe asta. Primesc telefonul acasă, totul e bine,  el e frumos, lucios, înfoliat, pe deviza „Ne-am văzut, ne-am plăcut; ce rămâne de făcut?” Două zile, îl butonez să consum bateria, să ne învățăm unul cu atingerea celuilalt, cu nevoile și plăcerile noastre comune (nu, nu-i nici pe departe un smartphone, e doar un… phone). Apoi nu vrea să prindă semnal. Adică el simțea că are semnal în antene, dar nu voia să-mi demonstreze. Așa că mă apuc să dau telefoane.

 Nu știu alții cum sunt, dar Orange are vreun miliard de numere de contact. Unele cu roboțele, altele cu oameni, altele care se închid după ce introduci numărul tău de telefon (pe care tot vocile lor te roagă să îl scrii). Așa că le-am luat la rând, pe sărite, pe sus, pe jos, pe fix și pe mobil. Fiecare știe ceva, de parcă nu sunt angajații unei singure organizații. În final, scriu o reclamație la adresa de mail lăsată pe contractul de garanție. A doua zi, posesoarea de drept a telefonului (cum s-ar zice, mama, pentru că de setat tot eu setez aparatele) merge la un Orange Shop din Pitești (o mică aventură, de vreme ce eu stau la vreo 40 de minute de Pitești, în Curtea de Argeș). Acolo, domnișoara îi spune că ea nu are ce face, că trebuie să sunăm la 202 și că, în final, o să vină un curier acasă, care va înlocui telefonul stricat cu unul perfect funcțional.

202 confirmă. Numai că trebuie trimis un mail la magazinonline@, adresă diferită de cea din contractul de garanție. Facem și pe asta. Între timp, primesc răspuns de la mesajul de ieri. „Din păcate, fără a preda terminalul dvs. defect într-un Shop pentru a fi trimis la service, nu avem cum să reparăm telefonul.” Îmi pică fața. Le și scriu că-mi pică fața. Adică eu vin din Shop, Shop-ul mă trimite la voi, voi mă trimiteți la Shop? Răspunsul vine promt și înțepat (parcă și simt vocea expeditorului): „Nu știm să vă spunem de ce colegii din Shop v-au redirecționat către un 202 din moment ce dvs. Doriți să vă reparați terminalul defect. Pentru a beneficia de garanția telefonului dvs. trebuie să îl trimiteți la noi prin procedura pe care v-am descris-o în mail-ul anterior.”

Gata-gata să fac reclamație la OPC, primesc răspuns de la magazinonline@. Da, reclamația mea e luată în calcul; da, în cinci zile lucrătoare, un curier va veni la mine acasă și-mi va înlocui telefonul cu unul nou. Deci se poate… Să aibă vreo legătură cu faptul că făcusem deja tam-tam pe profilul de facebook, cu legături spre ei și toate datele lor la vedere? Mnu, nu are cum…

Lucrurile stau în felul următor: aștept curierul și-mi doresc să vină; altfel, tastatura mea funcționează și netul nu a mai făcut figuri de ceva vreme, deci îmi pun în practică planul B (sau E, sau F sau cine mai știe?…). Privit din exterior, e interesant (spre foarte trist) cum oamenii aceleiași firme reacționează diferit și dau informații contradictorii… Cine să-i mai înțeleagă și pe ei?

            Să vă ajute sfântul curcubeu să nu aveți nevoie de servicii Orange. În ceea ce mă privește strict pe mine, sunt fericită să fiu posesoarea unui număr PrePay. Cât dai, atâta face…

Anunțuri

O părere la “Aventura portocalie

  1. Pingback: Punctul de echilibru | Gabriela Savitsky

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s