Floare de nu-mă-uita (III)

Am norocul să trăiesc într-un alt secol. Nu, nu am descoperit mașina timpului. Prietena mea stă în casa străbunicilor ei, într-un colț de oraș, între flori și fluturi. Mă știe de romantică, așa că m-a cazat într-una din camerele de la etaj, cu balcon și vedere spre curte și strada liniștită. Mi-am scos o rochiță albastră, lungă, și stau la măsuța de machiaj, cu ușile deschise spre balcon, fără să am chef să fac, de fapt, ceva. Din oglindă, albastrul îmi amintește de ochii lui Răzvan.

Zâmbesc fetei cu privire strălucitoare. El e, probabil, ca un personaj de roman. O prezență opusă „eroului”; nu concentrează acțiunea povestirii, dar apare când nu te aștepți și dă peste cap personajul principal – moi, bien sûr. Nu e prințul pe cal alb; e necunoscutul care ajută prințesa să treacă prin pericolele unei păduri întunecate (bla bla) și de care, dacă prințesa nu ar fi un produs Walt Disney, ar trebui să se îndrăgostească.

Îmi place să cred că sunt personajul principal din povestea mea. Cred că de-asta fac zăpăceli, de-asta scriu pe blog, de-asta fac poze – ca să nu uit, să nu treacă povestea pe lângă mine. Probabil din același motiv vorbesc cu o mulțime de oameni, mă implic în proiecte, merg la întruniri.

Ar trebui să ies. Măcar pe balcon, dacă nu în iarbă. Pășesc fără grabă, ca să nu sperii aerul curat din jur. În curte, un bărbat stă aplecat, de parcă se chinuie să găsească un bold căzut. Ce caută în curtea noastră?

– Ți-ai pierdut cuvintele? întreb tare. Se sperie și tresare. O pereche de ochi de mare se ridică uimiți spre mine. Zăpăcitul!

– Cumva, cred că da…

– Să înțeleg că ai mai aflat lucruri despre mine?

Începe să râdă. Are un râs cristalin, dintr-o sinceritate pe care nu mă așteptam să o simt în el.

– Mătușa mea stă în capătul străzii, zice și-mi arată cu brațul întins spre stânga mea. Am trecut prin fața porții și am văzut rochia cu evantai pe culme. Care erau șansele să nu fie a ta?

Mă amuz de el. Pare stângaci. Tot curajul de la petrecerea aia s-a dus odată cu spălarea costumului. Îmi sprijin coatele de marginea balconului. Părul desfăcut, rebel și neîndreptat cu placa îmi cade peste umăr, spre el. Ca în Rapunzel, că tot vorbeam de Disney…

– Dacă te prindeau proprietarii?

– Adică părinții tăi?

– Nu, scutur din cap. Ți-am mai spus că nu sunt din oraș.

Mă privește puțin fără să înțeleagă, apoi își amintește și aprobă din cap. Nu mai știu ce să zic. Sunt pierdută în aroma lui. Știu, e prea departe să-i simt parfumul, dar mi-l imaginez. Și îi simt privirile pe pielea mea. Și l-aș vrea, dar eu plec în zece zile. Care-i scopul?…

– Coboară! Vreau să-ți aud răsuflarea!

Zâmbesc și fug de la balcon. Caut în bagaj cutiuța cu soluție pentru balonașe, cumpărată din satul de vacanță și abandonată. Mă strigă, dezolat, înainte să apar înapoi. Desface brațele, într-un fel de dezamăgire: „De ce ești tot acolo?”. Îi fac cu ochiul și suflu în cercul de plastic. Balonașe de săpun curg deasupra capului său, curcubeie gâdilate de soare. Privește în sus, zâmbind copilărește.

– De când nu am mai făcut din astea…

Nici eu. Dar am un sentiment profund de eliberare, de reîntoarcere temporară la libertatea copilăriei, la lipsa de constrângeri și prejudecăți.

– Prinde-le. Ca să mă ai în palme, îi spun, apoi suflu din nou.

Sare după ele, râzând. Și eu râd. Suntem doi copii, înapoi în Țara-Fără-De-Griji. Ne întrerupe Mirela, care intră în curte cu două plase pline – fusese la cumpărături, știam. El se bălbâie în scuze și iese, fără să ne salutăm. Eu chicotesc și îi suflu și ei un pod de săpun. Scoate limba la mine și mă cheamă în bucătărie, jos.

– Ești pedepsită, domnișoară! strigă în urma ei, înainte să închidă ușa pe dinăuntru.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s