Tuna Kiremitci – „Rugăciunile rămân aceleași”

Am început să citesc romanul acum doi ani, în maşina unei amice, în drum spre casă de la o lansare. Nefiind volumul meu, l-am abandonat şi am reuşit să îl cumpăr anul acesta. Cu drag, despre o carte dragă!

– Odihnească-se în lumina Raiului. (…) Se mai spune şi odihnească-se în pace. (…) Chiar dacă numele sunt diferite, rugăciunile rămân aceleaşi, Mademoiselle. Nu e prea mare diferenţă între o rugăciune către Buddha şi alta către Allah...

TITLU: Rugăciunile rămân aceleași

AUTOR: Tuna Kiremitçi

EDITURA: Tritonic LIT, 2011

Povestea lui Tuna Kiremitçi este a tuturor. Madame Rosella, o doamnă în vârstă, dă într-un ziar parizian un anunţ în limba turcă: „Caut angajat vorbitor de limbă turcă. Salariu satisfăcător. Nu este nevoie de experienţă. De preferat aplicanţi nefumători.” Pelin, tânăra care se prezintă, agitată, la interviu, constată surprinsă că Madame e dispusă să plătească un vorbitor de limbă turcă cu care să converseze de două ori pe săptămână.

Această femeie bătrână din faţa dumneavoastră și-a petrecut cei mai minunați ani din viață în Istanbul. Ceea ce-am trăit în acel oraș m-a făcut să devin cine sunt azi. Fiecare pas, fiecare respirație din timpul când mă aflam la Istanbul sunt foarte prețioase pentru mine. Iar acum sunt bătrână și bolnavă, nu mai am mult timp de trăit. Ceea ce mă îngrozește cel mai tare încă este că a intervenit uitarea…

 Încet, cele două femeie devin confidente, jucând un fel de „joc”:

Data viitoare când vii, dacă vrei să asculți povestea mea în continuare, atunci va trebui să-mi vorbești puțin despre propria ta lume.

 Pelin e studentă, mutată de tatăl ei din Istanbul, cu o mamă care a părăsit-o când fata avea 4 ani. Madame Rosella este o evreică, măritată în Germania cu un turc. În timpul celui de-al doilea război mondial, ea și fiica ei sunt trimise la rudele sățului său din Istanbul, unde Rosella se îndrăgostește de un poet.

 Romanul este tot un dialog. Naratorul nu apare nici o clipă, iar gesturile și reacțiile se intuiesc din replici.

 – Madame Rosella, eu tot mă gândesc la chestia cu făcutul dragostei.

– Cum adică?

– Nici măcar nu v-ați sărutat?

– Ei, nici chiar așa, Mademoiselle.

-Aha! Păi, spuneți-mi, vărog.

– Despre cum ne sărutam?

– Da… Cum era?

– Ești amuzantă.

– Nu, vorbesc serios. Vă săruta franțuzește?

– Oh, Zelda! Dumnezeu te-a trimis în cel mai potrivit moment! Domnișoară, mănâncă-ți plăcinta cu mere și lasă-mă în pace.

 Madame Rosella crede în minuni, îi place să știe numele „personajelor” din istorisiri, e iertătoare și mărinimoasă. Pelin e tăcută, frustrată, dar curioasă și dornică să o convingă pe madame că timpul nu e trecut.

E o carte ușoară, despre cum poveștile se repetă, despre cum nimeni nu trebuie judecat.

 Nu poți judeca după imaginație, domnișoară… De fapt, chiar asta vreau să te fac să înțelegi. Nu-ți descoperi calitățile și limitele decât atunci când ești îndrăgostit, ori când trebuie să-ți câștigi pâinea singur.

 Despre cum, în ciuda epocii, a naționalității sau a istoriei personale, rugăciunile rămân aceleași.

Lectură plăcută!

Anunțuri

2 păreri la “Tuna Kiremitci – „Rugăciunile rămân aceleași”

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s