Fuga de oameni

Tare-aș vrea să înțeleg. Când ți-e drag de un om, stai departe de el?…

Scrisesem într-o zi pe Facebook un citat din George Călinescu: „Orice femeie care iubește un bărbat fuge de el, ca să rămână în amintirea lui ca o apariție luminoasă.” („Enigma Otiliei”). Similar, George Arion scrie, în „Atac în bibliotecă”: „Cel mai deștept lucru pe care poți să-l faci când îți place o femeie e  să fugi de ea.”. Amicii mei virtuali s-au apucat să comenteze, fiecare în cuvinte simandicoase, că asta e o prostie. Că cine face așa rămâne pe dinafară, că va trăi o viață nefericită, gândindu-se iremediabil la cel de lângă care a fugit. Până aici, de acord. Cu toate astea, văd numeroase „cazuri” – sună impersonal să spun cazuri, fără ghilimelele de rigoare, când vine vorba de situații cu oameni și cu sentimente – în care ei, sau ele (de ce să fac din noi zeițe ale curajului?…) dispar subit.

Și, citindu-i pe alții (oameni, scriitori cu înregistrare sau nu), găsesc două explicații pentru asta. Ori persoana îndrăgostită fuge, considerând că e mai bine (mai facil, mai sigur, mai avantajos pe termen lung) să stea departe, să dispară pentru a (se) proteja. Ori (și aici e o poveste pe care o înțeleg, dar pe care nu o pot accepta de fapt) fugarul/fugara vrea de fapt să testeze, să „fiarbă”, să vadă cât rezistă celălalt fără interacțiune. Mi se pare lipsit de… finalitate. Tu stai, în prostia ta, și te „fierbi” întâi pe tine, așteptând ca celălalt, la fel de „fiert” (hihi!) să-și calce primul pe orgoliu. Dacă nu o face – ceea ce mi se pare firesc (pe ideea: nu mai vorbești, nu mai răspunzi, fii sănătos, Îmi iau geamantanul și plec!*) – atunci se pierde ceva ce unul dintre ei simțea la un moment dat – sau poate amândoi.

Dar poate sunt eu încă mică… Poate intuiția mea nu e instalată corect. Poate… Obositor cuvânt.

Și mâine e luni. Enter și Tab. Începem altă frază.

Să vă fie senin!

 

_______________________

* „Balada chiriașului grăbit” – George Topîrceanu

2 păreri la “Fuga de oameni

  1. Orice poveste între oameni atinge la un moment dat un punct culminant, după care o ia la vale. Mi s-a părut tot timpul un lucru extraordinar să poţi fugi de cineva în acel moment foarte bun, de dragul unei poveşti cu final fericit. Doar tot de asta se spune că „happy endings are for stories that haven’t finished yet”; de prea puţine ori, lucrurile se întâmplă diferit…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.