Ce mirare…

Zilele astea am mintea plină de uimiri.

Sorin Onisor -Bucovina

 

Foto: Sorin Onișor

Spre exemplu, cum se poate ca extratereștrii să nu fi nimerit deja apartamentul vecinului din cartier? Și-a instalat omul o antenă de parcă vrea să transmită Radio România Actualități, regiunea metropolei Curtea de Argeș 😀 Din păcate, nu am poză. Next time…

Cum reușește profesorul de istorie să rețină atâta informație? Și de ce mie mi se pare o eternitate să învăț câteva pagini? 😆

Sau, cum de lăsăm în urmă lucruri și oameni care, la un moment dat, au reprezentat totul? Nu de ce, ci cum putem să? Câtă forță stă în noi?

Sau de ce trebuie să ne vedem de viața noastră când pierdem pe cineva drag? Ar trebui să stăm și să plângem până trece, fără să ne îngrijorăm de ce zic ceilalți. Să suferim din tot sufletul, ca să înțelegem că există un scop pentru toate. Hm, deci de asta putem să lăsăm în urmă?…

Cum memorăm mii de versuri în multe limbi străine, sute de note și titluri? Cum reținem o replică dintr-un roman, dar nu îi mai știm titlul, autorul sau numele protagoniștilor?

Cum știm pe de rost data nașterii LUI sau a EI, dar ne blocăm când suntem întrebați câți ani avem?

Ce complicați suntem noi, oamenii…

 

 

*Din uimirea unei zile de luni 🙂

2 păreri la “Ce mirare…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.