Direcții

Continuare de aici si aici.

Am, pentru o clipă, senzația că toată lumea mea se va pierde. Că se va dărâma și că voi rămâne, rușinată și rănită, singură.

În același moment se întâmplă mai multe lucruri: Amalia intră și, imediat, face stânga-mprejur; Ștefan se depărtează de mine, apropiindu-se de ea; pe mine mă ia amețeala și cu greu reușesc să-i strig „Stai!”. Apoi, simt că se oprește totul și, ca într-un film de ficțiune, pot să simt cum vin spre mine gândurile și trăirile celorlalți. Ștefan decide, poate mai înțelept așa, să se ascundă în baie. Eu și Amalia ne privim fără să spunnem nimic, dar înțelege că nu reușesc ce mi-am propus și înțeleg că e prinsă în povestea asta, deși se visează în altă parte – cine știe unde?…

– Ai pățit ceva? întreb la un moment dat.

– Nu. Adică…

Adică? Măi, fetiță… Cred că e mai mare ca mine, de acord, dar acum nu o înțeleg și are o fețișoară de copil pierdut. Simt nevoia să o îmbrățișez, așa că mă duc și o cuprind cu brațele. Întâi nu înțelege, apoi răspunde la gest.

– Vrei să pleci? Mormăie un „Îhî”, apoi se desprinde încet. Pleacă. Îl conving eu cumva. Dar nu are niciun rost să stai și tu aici, să fim trei triști într-o poveste aiurea.

E foarte posibil să creadă că vreau să o depărtez ca să rămân doar eu cu el, ceea ce nu e adevărat. Dar știu, chiar știu cum e să vrei să fii cu cineva, undeva, într-o promisiune care începe să ardă, dar să fii blocat în încercarea de a face bine unui om care ți-a vrut binele la un moment dat.

***

A stat două minute de vorbă cu Ștefan – nu știu ce, nu m-am ascuns ca să aflu – apoi a plecat, șoptindu-mi un „Mulțumesc” înainte să se piardă pe trepte. Mai calm și zâmbitor, Ștefan se întoarce în sufragerie.

– Începuseși ceva, șoptește seducător și mă amuz.

– Cum așa? Nu mai crezi că vreau să te seduc, într-un joc dureros? Bla, bla, bla?

Ridică vinovat din umeri și mă ia în brațe. Mă las prinsă în aroma lui și vreau să sper, măcar pentru câteva ore, că așa o să fie mereu, deși niciodată nu am crezut că îl merit cu adevărat.

– Ești frumoasă, spune încet și mă sărută.

Mă simt frumoasă. În brațele lui, mereu. După un timp, îl întreb dacă vrea, până la urmă, să mergem la petrecere și se depărtează o clipă de mine.

– Mnu, nu vreau. Dar nu te-ai aranjat degeaba, zâmbește și mă ia de mână, ducându-mă în dormitor.

Mă curpind mii de sentimente. Oare de când nu l-am mai simțit așa? E bine să fac asta? Deși, știu, nici Amalia nu va fi prea cuminte… Mă îmbrățișează și uit toate remușcările. Îmi invadează mintea ca o ceață aromată. Mă las cuprinsă – ce am de pierdut?…

Foto: Aurel Manea

Anunțuri

4 păreri la “Direcții

  1. Pingback: Hey! Mi-a fost dor de voi | Madalina Ciucu

  2. Pingback: Direcții | MWB

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s