Ajutor

Continuare de aici: Tu ești aceea

Timpul a făcut să nu ne intersectăm o bună perioadă. A mai trecut un Crăciun, iar mâine noapte e Revelionul. So what?… Sunt singură, deși Dan m-a invitat la o petrecere, într-un club. E seară acum și am ieșit prin oraș. Am vrut să ajung la bradul din centru dar pașii mă poartă aiurea, pe străduțe pe care ne plimbam uneori și pe care au rămas imprimate aromele de ciocolată pe care mi-o cumpăra. La un moment dat, îmi aud numele strigat, dar reacționez târziu. Dintr-o cafenea, zgribulită, Amalia.

– Bună, zic și fac pași spre ea, căutând cu privirea în interiorul cald al ferestrelor.

– Bună…

O privesc – ce are să-mi spună? Eu nu am ce să-i zic, deci de ce m-ar interesa să deschid vreun subiect?

– Ăăă… Cred că voiam doar să-ți urez un an nou frumos, spune încet, strângându-și mâinile pe lângă corp.

Pare tristă. Amalia nu e niciodată tristă. E ori furioasă, ori nemulțumită, dar tristă… Îi zâmbesc și îi întorc urările, apoi îi sugerez să intre, aruncând o ultimă privire după Ștefan.

– Nu e. Sunt singură, spune, apoi se întoarce și plec.

407911_10151303301069886_1128061363_n

Am nevoie de… distragere. Mă duc fix spre brad și rămân ca mâța în calendar. Mă chinui să văd ornamentele, să număr instalațiile, să intuiesc de câte becuri a fost nevoie pentru a face tot spectacolul ăsta de lumină. Oameni se opresc lângă mine, vorbesc între ei, fac poze, râd, aruncă bulgări. Nu cunosc, nu-mi aparține. Ninge ca în basme, cu fulgi mari. Îmi las capul pe spate și gust zăpada de pe buze – e singura amintire care a rămas frumoasă din copilărie; nu mi-a stricat-o nimeni și nimic.

– Nu știu ce să-i fac, mă trezesc cu vocea Amaliei lângă mine. Îmi îndrept poziția și împing mai bine mâinile înmănușate în buzunarele paltonului.

– Adică?

Văd cu coada ochiului cum ridică din umeri. Mă întorc pe jumătate spre ea să îi văd ochii în lacrimi, strălucind.

– Adică e un mort viu. Nu pot să-l fac să zâmbească. Și cred… Cred, spune după ce își șterge lacrimile cu mâneca, că îi lipsești. Îmi doresc să îi lipsești.

Ei, da, sigur. Cum să îți dorești asta? De când îți dorești tu asta? Inspir adânc și realizez că tremur; nu-mi dau seama dacă e de frig sau ca reacție la ce a spus. Am promis că stau departe de el, pentru că nu ne ajută prostiile astea. El e cu ea, eu nu sunt cu el; the end.

– Vorbește cu el. Nu am eu ce face, bombăn și dau să plec, dar mă prinde de cot și mă opresc. Nu mă poți obliga, răspund privirii ei rugătoare. Nu știi ce vrei. O să mă ameninți iar după ce îl vindec. Și, crede-mă, nu voi face decât să-l îmbolnăvesc mai tare.

Acum sunt eu cea care-și șterge lacrimi. Pentru că nu înțeleg și pentru că aș vrea să îl revăd. Îmi zâmbește trist și mă invită la un ceai; mă roagă, mai bine zis.

***

Inspir adânc și sun. Îmi răspunde o pereche de ochi odihniți, dar pierduți. Când mă vede, rămâne blocat. Asemenea unei statui; sau a unui mort viu, cum zicea Amalia.

– N-ai să mă inviți înăuntru? întreb, ca să nu am timp să mă sperii de starea lui.

Se dă un pas în spate și îmi face semn. Apartamentul e alb, iar, și dezordonat. Oftez, îmi las geanta pe un scaun, dau pantofii jos și mă apuc să strâng haine. Le duc pe toate în mașina de spălat, apoi iau paharele, cănile și farfuriile și le pun în chiuvetă. În fața șifonierului, îi găsesc un costum. Mă prinde de brațe și mă întoarce.

– CE FACI?

– Dar tu ce naiba faci? Te-ai prostit? Îți bați joc de viața noastră?

– De ce te interesează?

– Am fost rugată să ajut. Acum, du-te și fă un duș. Vii cu mine la o petrecere.

Nu las loc de întors. Se închide în baie. Pornesc mașina de spălat, deschid geamul, aranjez patul. E trist. E mai rău decât îmi imaginasem din ce zicea ea. Dar nu e irecuperabil; sper. Îmi e frică să-l las, dar și să mă apropii prea tare. Nu l-am mai văzut de câteva luni bune, iar Amalia nu mi-a spus ce a mai făcut, cum a decurs relația lor. Nici nu trebuia să îmi spună, de fapt. Iese și se așează pe marginea fotoliului, pe spătarul căruia am pus hainele.

– Nu merg nicăieri, bombăne.

– De ce?

– Pentru că mă simt ca un idiot, șuieră și se ridică brusc, gesticulând. S-a dus dracu anul și eu nu am realizat nimic. Doar te-am amăgit. Și pe Amalia. Și pe mine. Și…

Îl prind în brațe și-l fac să tacă. E surprizător cât de triști sunt amândoi. Îmi înconjoară talia și oftează.

– Nu m-am aranjat degeaba, nu-i așa? îi șoptesc, apoi mă depărtez de el. Mi s-a făcut, brusc, foarte foarte dor de gustul lui. Și nu știu dacă e normal să fac așa, de vreme ce iubita lui m-a rugat să vin. Îl rog iar și dă negativ din cap.

– Uite ce e, mă enervez. Tu nu vei trece în 2013 stând în casă, singur. Amalia nu o să apară. M-a rugat să te scot din starea asta, ai început să-i sperii pe toți. Așa că fă bine și pune ceva pe tine, până nu ne prinde miezul nopții tot aici!

Se îmbracă bombănind. Merg în bucătărie și pun dop la niște sticle pe jumătate goale (sau pe jumătate pline), după care mă opresc în oglinda din sufragerie și îmi retușez machiajul. Peste 15 minute, e tot neîmbrăcat.

– Nu vreau! Nu vreau să rămân cu tine! O să mă seduci iar!

Auch…

– Atunci rămâi singur… Crezi că mie îmi e ușor… Așa crezi.

Mă așez pe scaun, încalț pantofii, pun haina pe mine și vreau să plec. Atât pot să fac. Sau, atât cred că pot să fac. Mă întorc și-l sărut. Întâi nu înțelege, apoi îmi răspunde la gest. Ca într-un desen animat, îmi imaginez cum pasiunea mea îl colorează iar, cum trece din albastru de gheață în portocaliu. Tocmai când îmi prinde marginile hainei și mă scapă de ea, auzim ușa de la intrare. Amalia intră la o clipă după ce mă depărtez de el. Acum ce-i?…

Sursă foto

Anunțuri

O părere la “Ajutor

  1. Pingback: Direcții | Andra Pavel

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s