Amintire de Crăciun (II)

Articol înscris la „Nopți magice” – MostWantedBlog

Un concurs sponsorizat de Luxurygifts.ro

Ce-a făcut? Ce-am făcut?… Nu înțeleg. Trecusem de el. Fir-ar! Acum realizez că doar m-am mințit. Nu am trecut de el, dacă un sărut ușor pe buze m-a făcut să vreau vara de acum trei ani. Am nevoie de răspunsuri. Mă îmbrac înapoi și îmi șterg lacrimile. Iau din cutia de ornamente instalația și alte ghirlande care au rămas, apoi plec, înainte să mă întrebe careva ce fac. Pe drum, cumpăr 2 plicuri de ciocolată caldă și trei portocale, apoi îmi fac curaj să urc la apartamentul lui. Deschide îmbujorat și senin – cred că l-am trezit. Intru și îi întind plasa de hârtie. O ia și scoate totul pe masa din bucătărie. Eu sunt încă în hol. Nu mă pot hotărî să stau sau să plec. Îmi e dor de el, l-aș vrea, aș vrea să îmi amintesc de ce mi-a fost bine. Dar să fim împreună doar cât durează vacanța…

– Convinge-mă să rămân, șoptesc și îl privesc fix.

***

Rămân blocat. Ochii ei sunt verzi și vii, așa cum vezi în cataloagele cu modele photoshop-ate. Da, rămâi, stai cu mine, nu mă lăsa! Inspir adânc și tac; mi-e imposibil să scot vreun sunet. Cum să o conving? Am pierdut-o demult, ce sens are acum să spun ceva?… Oftează și se întoarce brusc. Pune mâna pe clanță și sar un pas în față.

Fotografie1188[1]ed– Rămâi…

Se întoarce și îmi zâmbește. Închide ușa înapoi și își desface fularul, apoi haina, cizmele. Curând, e la un metru în fața mea, roșie în obraji. Nu știu ce să fac. Dacă se sperie iar?

– Hai să facem bradul, zice, luând beteala de pe masă.

O urmez în suftagerie, unde descoperă că nu am brad. Ridic vinovat din umeri; se amuză, apoi intrăm în dormitor. Până acum era rece și gol, dar cu ea aici pare perfect. Îmi cere bandă adezivă și mă supun. După, pentru 30 de minute, sunt martorul părții tehice din ea. La un moment dat, vrea un prelungitor, pentru ca imediat ce îl obține să mă expedieze la bucătărie, să fac ciocolata. Nu am îndrăznit să mă apropii de ea, deși voiam doar să-mi îngrop fața în părul ei. Totuși, pierd timp lângă cești: fierb apa, fumez o țigară, număr stelele de gheață de la geam. Peste 20 de minute, mă întorc.

E întuneric în hol. Deschid ușa. Lângă, pe șifonier, instalația licăre sub forma unui brad. A lipit totul pe ușa de lemn, de la beteală la globulețe.

– Vino aici, se vede mai frumos, spune din partea opusă a camerei, lângă calorifer. Las ceștile pe birou și mă duc în spatele ei. Miroase a zăpadă, iar căldura trimite parfumul ei spre mine.

– Vreau să te țin în brațe, îi șoptesc, trecându-mi mâinile în jurul taliei sale.

– Și eu vreau să mă ții în brațe…

Va urma…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s