Skyfall

Se apropie Crăciunul. Se cere lista de „făcute” și „nefăcute” a anului 😆 Sau nu. Nu-mi place să văd ce nu am făcut; nici ce am făcut. Nu am făcut doar lucruri care să-mi placă și, pentru câteva ore de bună-stare am plătit cu alte două luni de stres. So… Nu. Nu veți vedea o listă din asta acum. Poate spre Anul Nou, când mă va prinde un soi de melancolie spiritualizată de… ceva. Înțelegeți.

Din lista de făcute am vizionarea filmului „Coordonata Skyfall”. După ce am ales între „Twilight: Breaking Dawn, part 2” și Bond, a rămas Bond. Văzut în cinema, cu cinci oameni în sală (inclusiv noi două :D). Evident că sis-ul meu încă îmi scoate ochii pentru că nu a fost încântată de film. Și nici eu. Așa că, dacă vreți o recomandare, nu mergeți la Skyfall. Pentru un film căruia i s-a făcut atâta reclamă, durează aproxmativ două ore, are puțină acțiune și multă vorbă, e previzibil și plictisitor în multe secvențe lungite de dragul suspansului care trebuia să se creeze. Sunt de acord, povestea este una interesantă, iar efectul vizual e captivant, cu foc în noapte, lacuri înghețate și explozii. Dar… Cam atât.

Pe James Bond îl găsim de la început pe un tren în mișcare, în urmărirea unui „bad guy”, de la care vrea să ia o cartelă, sau un card (se dovedește a fi un card de memorie pe care se aflau numele agenților secreți). Partenerei lui de misiune îi este ordonat să țintească și să tragă, cu riscul de a-l nimeri pe agent, ceea ce se și întâmplă, tocmai când trenul trece peste un pod. Astfel, înainte ca melodia Adelei să ne acopere simțurile, îl vedem pe 007 căzând de la înălțime și purtat de râu spre… nicăieri. Previzibil, Bond supraviețuiește și se refugiază pe o insulă, unde bea și iubește, amintindu-și rar de cel care a fost. Biroul doamnei M, agenta-șef, explodează, ca un avertisment de la cel care a reușit să obțină acel card foarte valoros. Când evenimentul este transmis la știri, agentul nostru decide să se întoarcă.

De aici încolo, presupusa acțiune. Un 007 care și-a ieșit din formă, care nu trece testele și nu ascultă, furios pe cea care a ordonat, indirect, moartea lui și ușor de doborât. Cum spuneam, efectele primesc un mare plus, dar acțiunea în sine nu, tocmai pentru că seria 007 și-a câștigat un standard pe care, acum, nu-l atinge. Vă las să vă convingeți și singuri, dar sfatul meu e să alegeți alt film pentru cinema 🙂

NB: Nu este o cronică de film, ci doar o părere de cinefil 🙂

Articol scris pentru ORA MWB

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s