Primul

– Te iubesc.

– Și…

– Când am dispărut, continuă el înainte ca ea să fie nevoită să mintă, am înțeles de ce te-ai dus la el. Chiar… am înțeles. E ca și cum te-am trimis în brațele lui.

– Nu m-ai trimis…

– Ba. Era singura legătură cu mine. Erai singurul de la care sperai că mai afli ceva, singurul care îți amintea de mine.

Ea dădu din cap, absentă, aproape plângând. Chiar așa fusese, deși nu îi plăcea să recunoască.

– Acum, că am revenit, că sunt aici și îți șterg lacrimile în fiecare zi… Acum nu mai…

– Îmi pare rău.

– Poate. Poate nu. Nu știu cine ai devenit de la o vreme. Seara îmi cazi în brațe, pentru ca dimineața să mă scoți pe ușa din spate. Nu-i în regulă.

Tăcură amândoi. El o privea, sperând ca și ea să facă la fel. Simțindu-se privită, întoarse capul și zâmbi, lăsând să-i scape o lacrimă peste obrazul roșu. Toamna era necruțătoare cu ființele firave și cu frunzele, lăsându-le să bântuie pe străzi ca umbre ale unor dureri care nu știu să se vindece. Niște nori se opriseră la sud de oraș – parcă în fața casei ei – și ascundeau razele. Mai bine, gândea ea; nu ar fi vrut să vadă supărarea din ochii lui, nu când știa că e complet vinovată.

– Nu pot. Aș vrea, dar nu mai pot…

Fata dădu din cap. Îl înțelegea. Perfect. Știa că asta urma din momentul în care își imaginase primul sărut cu fratele lui. Nu era bine, nu era moral, dar nu putea controla. Asta se întâmpla. Așa mergeau lucrurile. Așa avea să fie, chit că-i plăcea sau nu.

– Știu.

– Bine…

– Ce faci acum? Pleci?

– Nu știu. Încă nu pot.

El oftă. Nu putea, cât încă o iubea, cât încă exista șansa ca fratele lui să renunțe, să se răzgândească. Deși…

– Știi, și eu te-am salvat.

– Știu.

– Și el, dar și eu.

– Da. Tu ești primul…

De fapt, gândi el, nu era primul. Fratele lui fusese primul, doar că ea nu-și mai amintea asta. Sau nu încă. Nu mai conta. Când își va aminti, lupta va  fi terminată pentru el. Se ridică și vru să plece, apoi, auzindu-i oftatul, se întoarse și îi sărută fruntea. Fata îi înconjură încheietura cu degetele, ținându-i parfumul aproape. Apoi, într-o clipă de ezitare, el se trase repede și tăcut, dispărând cu pași apăsați. O umbră…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s