Caracterizări

Vă amintiți începuturile, cu chaturile prostești și oamenii aiurea? Cei mai mulți dintre internauți așa au (am) pornit. Una dintre replici era „spune-mi trei lucruri despre tine”. Și picam mereu aiurea. Acum aș ști ce să spun și aș părea o înfumurată 😆 Totuși, prefer să nu mă caracterizez. Întotdeauna i-am lăsat pe ceilalți să o facă. Și mă descopăr, prin ei, în multe feluri. Uneori cred pentru totdeauna, alteori, doar pe moment. Se întâmplă să nu cred o iotă, dar să mă amuze sau să mă pună pe gânduri. Și, tot prin ei, înțeleg cum mă percep ei și care e legătura dintre noi. Și uneori doare să auzi un fel de acuzații de la un om căruia nu i-ai face rău niciodată, un om care ar trebui să știe cum ești și ce nivel, să zicem, ai.

Dar trec toate. Pornisem de la „îți lucesc ochii” spus azi de cineva 🙂 Eu văd asta mereu la mama, când e supărată. Iar acum mi-a fost spus despre un moment în care eram bine. Puțin „în gardă”, dar bine. Așa că, da, ar trebui să îmi fac o listă. Mintal, evident, pentru că sunt lucruri e care nu le uit.

Noapte bună, oameni dragi! Da, e bine să vă știți voi pe voi, dar nu puneți punct. Până la urmă, suntem rezultatul acțiunilor noastre, cel mai adesea în relație cu ceilalți.