Un tren spre nicăieri

– Îmi place trenul, spune încet. E neabătut, are un drum sigur, nu îl oprește niciun vânt potrivnic.

– Îmi plac șinele. Întotdeauna paralele, dar întotdeauna… împreună.

Îl țin de mână și ne ținem unul pe celălalt în echilibru, fiecare pe una dintre cele două linii drepte. Am pornit în urma unui tren, sperând, în mintea noastră, să îi găsim destinația. Îi simt mâna și știu că pactul nostru e clar. Nu ne apropiem, nu ne depărtăm, până când unul dintre noi nu spune „Te iubesc” celuilalt. E un joc copilăresc. E un joc de orgolii, pe care îl facem de o oră deja. Sub tălpi se simte o vibrație și îl privesc. E la fel de uimit ca mine. Să fie un tren? Din față sau din spate? Nu se aude nimic, e doar mișcarea palidă, așa că încă nu ne dăm jos.

– Cum ar fi să fie un tren care vine din spatele nostru?

– Atunci, înseamnă că ne-am pierdut cursa. Suntem prinși între șanse.

– Și dacă șansa după care mergem nu era a noastră?

– Am riscat. Nici nu ne-am uitat să vedem dacă ăsta era trenul spre nicăieri.

– Dar… dacă ne urmau alți îndrăgostiți?

– Suntem la fel de dezorientați ca ei. Doar pentru că suntem primii, nu înseamnă că vom conduce bine. Nu? Nici electricitatea nu a fost descoperită fără câteva scântei, așa-i?

Ridică din umeri și aproape cad de pe șina mea. Mă îndrept și mă trezesc gândind la tren, la ideea lui. Și ce dacă suntem primii? E un risc, dar… nu i-am chemat noi. Și, apoi, sunt suficient de în urmă. Dacă noi ne sacrificăm iubirea pentru un vis, putem fi un fel de… model? Sau avertizare.

– Dar dacă vine din față? îl întreb.

– Dacă vine din față, îl vedem.

– Și dacă eu nu spun „Te iubesc” și nici tu nu vei spune, și rămânem amândoi pe șină? Ne vedem amândoi visul venind spre, prin noi. Ne asumăm riscul ăsta?

– Pentru noi sau pentru cei care ne urmează?

– Pentru… Pentru cei care urmează. Eu risc. Noi am riscat deja.

Aprobă și ne sperie un tren care vine din față. Ne dezechilibrăm amândoi și cădem. Strig „Te iubesc” în aceeași clipă în care strigă și el. Ne zâmbim și privim un moment trenul albastru care țipă la noi, deși are o viteză mică. Mă întorc și fug spre gară, pe care o văd mică precum o piesă de lego, strigând „Salvați-vă iubirea! Trenul spre nicăieri s-a întors!”

După ce țip de două ori, fugind, mi se taie respirația. Mă opresc la doi metri de calea ferată și mă așez pe iarbă, cu picioarele încrucișate sub mine. Nu apuc să mă uit spre el, căci mă surprinde vântul trezit brusc de tren. Din vagoane, fețe de oameni, veseli și triști, albaștri sau roz, mă privesc curioși. Ei, și ce? Îmi căutam… libertatea.

Oare el unde e?… Trec cele trei vagoane și privesc înainte, pierdută, ca să dau de zâmbetul lui.

– Am pierdut trenul…

– E în regulă. Nu trebuia să fie cel de azi. Venea împotriva noastră.

***Blog Power 34 aduce, prin imaginația liderului de opinie, Liviu, o temă interesantă:

Nu o să-ți dai seama niciodată în ce parte s-a dus trenul doar uitându-te la sine.

  • îți ghidezi calea în viață în funcție de ceea ce simți, ce știi, ce ai învățat, îți place riscul?
  • să presupunem că esti obligat să alegi, să indici direcția în care a plecat trenul, mergând pe șine în acea direcție; vei avea curajul să riști sau vei lăsa pe altul în locul tău?
  • să presupunem că ai greșit direcția iar trenul vine spre tine… ce faci, știind că în spatele tău sunt alții ce ți-au urmat calea?

******Foto

Anunțuri

25 de păreri la “Un tren spre nicăieri

  1. O poveste, o dorinţă de a întâlni un tren ce merge spre nicăieri dar care trebuie să ajungă într-o gară mică unde te aşteaptă cineva. O poveste scrisă fumos de o autoare cu mult talent.
    Să ai o noapte liniştită.

  2. Pingback: “Pamela sau Virtutea răsplătită” de Samuel Richardson, primul roman epistolar din literatura engleză « bibliodevafiliala3

  3. Pingback: Științele exact(e) adunate » Blog Archive » Montagne Russe

  4. Pingback: Între două șine… « Blogging…

  5. Pingback: Trenul care se numeste viata! | Balantza

  6. Pingback: Trenul vieţii | atom

  7. Îmi place că ai asociat viaţa cu iubirea şi şinele paralele cu drumurile a doi îndrăgostiţi, deşi nu am prea înţeles mai departe cu săriturile şi restul, sau poate era jocul lor… 🙂 Ai votul meu oricum.

  8. Pingback: Blog Power 34 VOT! - MWB

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s