Sigilat

S-au adunat în mine atâtea idei și se adună zilnic, oră de oră, încât ajung uneori să nu mai pot să le țin în mine. Poate și motivul pentru care scriu mereu, că-i pe caiet sau pe bloguri. Motivul pentru care noaptea mă trezesc și, nemaiputând să dorm, deschid geamul și ascult liniștea – știți câtă liniște e la ora aia?… Acum sunt colaborator la un ziar local. Mă ocup. Ca să nu am prea mult timp să analizez diferite lucruri și să descopăr că unii sunt atât de prefăcuți. Și, ce-i mai rău, nici nu-și dau seama de asta. Pur și simplu, ei consideră că așa fac bine. Scuze… doar mi-am amintit, gândindu-mă acum cum am lăsat blogul puțin în urmă.

Și mă bătea gândul să fac o scrisoare deschisă. Dar o voi face închisă până la urmă. Probabil atât de închisă încât o voi închide, sigila chiar, la cinci minute după ce pun ultimul punct. Și o voi da, poate, prietenei mele, care o va arunca după ce o va citi de vreo cinci ori 😆 De ce așa? Păi, să zicem doar că persoanele cărora mă adresez sunt fie în afara ariei de contact („momentan, persoana pe care o căutați nu are semnal” :D), fie neinteresate și, poate în ambele cazuri, cel mai bun lucru ar fi să tac. Și tot tac 🙂

Așa că… Vă las cu o ciudățenie de floare prinsă într-o seră de pe la noi și cu gânduri senine. La mine tocmai s-a ascuns soarele și mă uit cu zâmbete după el. Cine știe ce alți ochi a trezit acum?

 

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s