Ora MWB – Tu ești aceea

Pentru că Cealaltă… a fost scris din două perspective, de două minți luminate (la mine și la Simona), am continuare:

Am patru apeluri ratate și un mesaj. Pentru că așa se nimerește, văd întâi mesajul.
„Răspunde, te rog” E zadarnic să mă uit la apeluri, știu sigur că sunt de la el. Am un moment de panică. A fost cu Amalia plecat în weekend în Austria și, din câte îmi zisese, se prelungea până miercuri. Faptul că mă sună mă face să cred că poate s-a întâmplat ceva. E trecut de ora unsprezece noaptea, dar nu mai contează. Îl sun. Răspunde destul de repede.
– Dormeai?
– Mnu. Nu pot.
– Ce s-a întâmplat?
Oftează și aud pe fundal o ușă închisă și pe cineva mișcând un scaun. Probabil Amalia lui.
– Vrei să ne vedem puțin? Vin eu la tine sau vii tu la mine?
***
Stăm pe bancă, îmbrățișați, și numărăm stelele. A zis că ne vedem mai bine în parc. Nu am vorbit nimic de când ne-am întâlnit. Doar ne-am zâmbit și i-am atins încet obrazul cu al meu, apoi ne-am așezat amândoi și m-a prins în brațe.
– Știi, începe după vreun sfert de oră, îmi pare rău.
– Pentru?
– Pentru că o amărăsc pe Amalia. E o tipă așa faină și eu… Și eu doar o amăgesc.
– Dar nu o amăgești. Hei, nu, întăresc când simt cum ridică din umeri.
– Ba. S-a întristat când i-am spus că vreau să ies singur. Probabil crede că mă văd cu alta.
– Păi, te vezi cu alta, bombăn și chicotește slab, punându-și brațul peste umărul meu și trăgându-mă aproape.
– Tu nu ești alta. Ești aceea, șoptește la urechea mea.
E un sentiment atât de senin și pare firesc. Totul pare firesc.
– De ce abia acum, Ștefan?… Nu-i puțin cam târziu?
Inspiră adânc – pare că am dreptate. Renunț să mai întreb ceva, să-l intrig. Rămânem așa până după două, când un polițist trece pe lângă noi și ne privește ciudat. Începem amândoi să râdem și ne ridicăm. Mă conduce la mașină și vreau să intru repede, înainte să fac ceva aiurea. Mă prinde de încheietură și mă trage înapoi, lângă el. Își apropie fața de a mea și închid ochii, ca să nu fiu nevoită să văd dorința din ai lui sau să mă dau de gol. Îi simt palma pe obraz și tresar, expirând printre buze. Dau din cap a negație – dacă ne sărutăm, nu vom mai reuși să ne depărtăm vreodată. Îmi pune degetele pe gură și șoptește un ”șt” dulce. Îmi sărută colțurile gurii și nu mă pot abține să zâmbesc. L-aș vrea și tot corpul meu strigă după el, dar nu se poate.
– Ela, eu…
– Nu-mi spune, îl rog, deschizând brusc ochii.
Aprobă din priviri și se depărtează doi pași. Mă întorc brusc și intru în mașină. Bag cheia în contact și pornesc motorul, chinuindu-mă să văd printre lacrimile pe care le simt. Îl privesc înainte să ies din parcare și-i citesc pe buze două cuvinte. Îmi întorc repede atenția spre drum. Nu vreau să cred că ceea ce a zis e adevărat. Merg acasă și mă ascund în pătură, fără haine, fără să-mi amintesc dacă am încuiat ușa sau dacă luminile sunt stinse. Ațipesc, dar mă trezește vocea lui, din vis:
Te iubesc.

**Articol scris pentru Ora MWB – 21.14!

Anunțuri

5 păreri la “Ora MWB – Tu ești aceea

  1. Fireste ca am fugit să încerc să înțeleg întreaga istorisire… Ai un stil simplu dar pe cât de simplu pe atât de intrigant… un limbaj ușor, o poveste… o nouă poveste captivantă…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s