Tu esti Mostenirea (1)

Prima parte a articolului care participa la concursul organizat de MostWantedBlog, „Mostenirea

Stau, singuri, în casa pe care tocmai au moștenit-o. O casă veche, dar păstrată bine. După ce își vor da seama ce li se întâmplă, sunt siguri că o vor renova, așa încât să-și păstreze aerul și să devină un loc bun pentru copii.

Sunt doi tineri. Doi tineri care, acum două zile, se certau pentru că ambii copii le plângeau în dormitor, speriați. Veniseră amândoi acasă frustrați după niște ore de muncă obositoare și, dintr-una în alta, ajunseseră să se certe. Cei doi copii creți au început să plângă. A fost, pentru toți patru, cea mai urâtă zi din viața lor de familie. Totul pentru ca, a doua zi, să deschidă ușa unui avocat care venea să le spună că au moștenit o casă în afara orașului, cu o curte mare și, pe lângă asta, un cufăr cu valori la bancă. „O moștenire, mai exact.” le explicase bărbatul cu față senină.

Acum, stăteau pe iarbă, sub unul dintre pomii înverziți, și nu le venea să creadă cât de senin le putea fi.

– Deschidem cutia? întrebă bărbatul.

Ea nu prea voia. Toate lucrurile de aici semănau cu ceva ce „plănuise” odată, parcă acum o viață, cu un altul. Cel care, poate, a fost și-i va rămâne iubirea. Și, dacă ceea ce intuise era adevărat, nu voia să deschidă cutia luată de la poștă în care știa sigur că va fi o scrisoare. Aprobă totuși – „Cu el nu am avut și nu voi avea niciodată secrete.” Cutia conținea un set de chei, planul casei (acum descoperiră câte mici încăperi, locuri de veghe, se află în spatele unor dulapuri), documentele prin care le erau date lor toate.

Era dezamăgită. Sperase cumva să fi avut dreptate. Îl rugă să o lase puțin, căci se simte copleșită. Astfel, porni singură prin casă și merse în birou, camera care-i plăcuse cel mai mult de când ajunsese aici. Avea un birou cu multe sertare, pe care se mai vedeau semnele de cerneală. Luă fiecare ușiță la rând și găsi o cheie. Alta. Cu un alt fel de model, un model care nu se potrivea cu ceea ce era gravat sub fiecare încuietoare. Își plimbă privirea prin cameră, amintindu-și de încăperile ascunse. Era o ușă. Cea mai la vedere ascunzătoare. O ușă acoperită cu o oglindă pătată de vreme. O descuie și intră, apoi încuie pe dinăuntru și căută cu degetele pe perete un întrerupător.

Becul palid puse mâinile tăcute pe mobilă. Un pat mic, cu cadru metalic, într-un model la modă acum vreo jumătate de secol, era plin de petale de trandafir, uscate de timp. Camera mirosea a praf de carte și nu-i luă mult să vadă în dreapta ei, în spatele ușii, un raft cât peretele de înalt plin cu volume vechi, îngrijite. O masă de lucru în colț păstra pe ea mai multe pene de scris, călimară, niște foi groase, îndoite la colțuri, și alte necesare pentru un decor aproape shakespeareian.

Pe perna cu model alb era o scrisoare. Cu emoții trezite dintr-o dată, femeia se așeză și o luă încet, de parcă s-ar putea scutura literele din ea.

„Să nu crezi tot ce ți-am spus după…”

***
Căutând prin atelierul de care era încântat, în cealaltă parte a casei, bărbatul găsise și el o scrisoare. Scurtă și fără prea multe artificii, prea multe tresăriri.

„Te rog doar, scumpul meu domn, să nu uiți vreodată că mi-ai promis să ne construiești Paradisul. Eu nu voi mai fi, era nevoie să nu, dar tu rămâi aici. Nu am avut ocazia să te aduc, să fim noi. Dar… sunteți voi. Ajut-o să ierte, ajut-o să se vindece. Nu știi încă de ce, nu? Vei afla cândva. Îți va spune. Până atunci, fă din moștenirea asta un mic Paradis. Ai și îngerii. Sunt doi și sunt blonzi.

Iartă-mă. Nu sunt suficient de puternică încât să stric două legături puternice, nici măcar pentru iubirea pe care am simțit-o pentru tine atâta vreme.

Să nu mă cauți. Va fi inutil. Mă ascund cât de tare pot. Tot pe ea să o întrebi, îți va explica. Acolo, în casa aia, vă va fi bine, știu eu sigur. Numai că trebuie să nu fie secrete. Fă asta, pentru mine.

Te iubesc, domn al iubirii mele

Anunțuri

O părere la “Tu esti Mostenirea (1)

  1. Pingback: Apucaturi de copil – Leapsa! | De prin viata adunate

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s