O zi nouă

Continuare de aici: Gânduri dintr-o casă nouă

Nu v-ar veni să credeți! Avem casă! Și arată ca o casă. Nu casă, ci Acasă. Avem și masă între timp, și scaune, pat, perne, pătură. De toate. Doar noi doi. Și prietenul nostru cel mai important, odată pe lună, care ne aduce diferite obiecte. Am aflat săptămâna trecută că suntem în noul an, undeva în februarie. Și noi stăm tot aproape… goi. Ziua el muncește, eu ajut, fac mâncare, am grijă de legumele puse în grădină (da, ciudat spus, dar avem și gard la grădina noastră mică!). Fostul proprietar a venit acum două luni și ne-a adus o pisică. Nu știu exact ce urmărea, dar nu a vrut nimic în schimb. „Decât un fruct, căci altfel nu trăiește mâța” a zis în glumă. Era mică mică, albă cu portocaliu și cu niște ochi mari și verzi. Și mieuna mult și slab. Am învățat-o că mai bine îmi stă mie printre picioare decât lui când lucrează cu lemnele, că ar trebui să-și prindă singură pește și că noaptea nu are ce căuta pe perna mea. E încă micuță – cred că așa va rămâne – dar o place și EL, surprinzător. Într-o seară se juca cu ea lângă casă, fără să știe că eu eram în spatele lui.

– Ai ochii ei. De parcă nu mă topesc când îi văd, trebuie să te văd și pe tine mereu. Urâto!

Și a început să râdă de mieunatul speriat – sau indiferent – al pisicii.

Am stabilit că o vom numi Mieunici și acum ne și răspunde, deși are o personalitate enervantă uneori. Dar nu contează asta acum. Mâine e o zi specială.

***

Am lucrat toată ziua, deși acum nu mai muncim așa mult. L-am lăsat să facă o baie în marea calmă până am pregătit eu un fel de salată de fructe, nimic nou de altfel. Am pus pe mine, după ce m-am bălăcit și eu, o rochie albă, lungă și vaporoasă, pe care nu am scos-o niciodată dintre hainele cu care am venit aici – la ce-mi trebuia? Părul mi-a crescut iar, dar e cumva altfel. E ondulat și mai blond, mai fin, deși numai eu știu că doar de apă sărată a avut parte. Am aranjat o stâncă de pe malul dinspre apus și i-am spus să vină acolo când termină cu tot. Mâncăm peștele gătit de el și îl întreb, în treacăt, dacă știe în ce dată suntem.

– Mai vrei să știi ani? chicotește.

– Nu, dar am uitat când e ziua mea, când e ziua ta, când e Crăciunul, Paștele…

Oftează și se apleacă peste farfuriile improvizate, sărutându-mă încet, protector.

– Nu contează. Eu sărbătoresc mereu că sunt cu tine.

Zâmbesc – dacă ai știi tu! Terminăm de mâncat și îl las să o hrănească pe Mieunici; eu fug la casa noastră, care e aproape de sufrageria în aer liber, și iau de acolo salata de fructe. Pun într-o bucată de ananas lumânarea pe care am luat-o contra un șirag de scoici, pe ascuns de EL, la ultima vizită a amicului nostru. Ies din casă și ajung la focul de pe plajă, care nu trebuie să se stingă niciodată, ca să aprind lumânarea, apoi mă chinui să nu mă împiedic și să nu sting luminița până ajung la el. Inițial nu mă vede, se uită lung în larg. Mă așez la locul meu și îi pun surpriza în față.

– Îți e dor?

– Am uitat tot, spune și se întoarce.

– Eu nu, zâmbesc. Sunt foarte fericită să văd că îi lucesc ochii. Îi pasă de astea. Știu. Întotdeauna se bucura de nebuniile mele, făcute drept cadou. Iar acum, cu atât mai mult. Vrea să sufle în lumânare și îl opresc.

– O dorință! Pune-ți o dorință!

Râde și mă cheamă lângă el. Înainte să mă așez, mă prinde de mijloc și mă trage în poala lui. Aproape stingem lumânarea și tresar, scoțând un sunet de surprindere. Se amuză de mine și îmi pune un deget pe buze.

– Haide, și tu tot o dorință. Eu nu am niciuna. Ți-o cedez ție.

Hm, dorință, dorință… Am tot ce vreau. Inclusiv pe el, veșnic.

– Știu! Știu! Vreau…

Și mă sărută. Brusc, dar mă sărută așa cum nu am mai avut ocazia să simt de ceva vreme. Uit o clipă de dorințe și de tot.

– OK. Acum, că nu ai spus, zi în gând, șoptește pe buzele mele.

Îmi doresc să nu se piardă dragostea dintre noi. Îi fac semn din cap și suflăm amândoi în mica lumânare roșie.

La mulți ani! îl îmbrățișez și îmi dau lacrimile. E al meu, va fi întotdeauna.

Anunțuri

O părere la “O zi nouă

  1. Pingback: Cum mi-a desenat James Cameron portretul | Madalina Ciucu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s