Final

Consolez. Asta știu să fac. Nu accept să fiu consolată, ci lăsată în pace, să mă înțeleg. Și prind idei…

Nu am avut niciodată – sau aproape niciodată – gândul că s-a terminat ceva. A fost, a trecut, (l-)am piedut, dar nu ideea de final. Poate și pentru că trăiesc (și) prin amintiri, deși am scopul fixat în față. „S-a terminat cu …” nu a existat. „Nu mai e nimic”, poate. Pentru că nu mai e acum, nu va mai fi. Dar a fost. O poveste începută nu prea se termină. Pentru că nu-i singură. De finalul unei povești se leagă începutul alteia. Mergi pe fir și speri să nu se desfacă nodurile. Și speri. Cauți echilibru și mâna care să ajute.

Deci nu s-a terminat cu măștile, ci au trecut. Vor veni altele. Povești. Clipe furate. Oameni…

Dintre foi de corectură, vă trimit zâmbete calde!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.