Consolez. Asta știu să fac. Nu accept să fiu consolată, ci lăsată în pace, să mă înțeleg. Și prind idei… Nu am avut niciodată – sau aproape niciodată – gândul că s-a terminat ceva. A fost, a trecut, (l-)am piedut, dar nu ideea de final. Poate și pentru că trăiesc (și) prin amintiri, deși am […]