Studiu de caz (Cuvinte pe portativ)

*Text înscris în proiectul Cuvinte pe portativ – săptămâna 1, găzduit de MWB

Afirmație: Suntem noi numai atunci când nu suntem cu ai noștri.

Cadru: proiect internațional, Franța.

Studiu aplicat pe propria persoană 😀

Am simțit asta din toată ființa mea. Am fost eu, așa cum mă văd (eu, pe mine, mă 😛 ), fără să îmi fac griji că nu-mi stă părul nu-știu-cum și fără să mă tem că voi fi criticată și judecată acolo, printre străini. Poate pare ciudat. Dar e avantajul de a intra într-un nou grup. Ai șansa de a lua totul de la capăt. De a lăsa ceea ce ai fost cândva și ceea ce ai gândit atunci în favoarea zilei de azi și a celei de mâine. Pentru că te schimbi. Ca om, te schimbi mereu. Eu, ca adolescentă, cu atât mai mult. Sau… nu te schimbi (nu prea cred în ideea că un om se schimbă, complet, după o experiență sau după o vârstă), ci te… adaugi (?), adică, peste informația pe care o ai, adaugi altele și altele și altele, le modelezi, le privești din alt unghi și le înțelegi și celelalte sensuri. Și „nu mai ești tu, cel pe care-l știam acum doi ani, când ne-am cunoscut”, dar pentru că ei (cei care ar fi în stare să spună ceea ce am citat) văd și se leagă mereu de acea imagine a ta, la început, nu reușesc să observe cine ai devenit.

Pornisem de la analiza proiectului. Da, am fost eu, iar cei care m-au cunoscut puțin acolo – având în vedere timpul și zilele pline – mă cunosc mai mult decât o fac jumătate din cei din țară. Tocmai pentru că au rămas cu ideea tocilarei –  vai, ce-mi place formularea! – care îi spunea profilor când chiuleau. Cea care rămânea singură la ultima oră de vineri și care nu voia să șoptească la teste. Nu că e superb? Nu! Nu mă plâng. Vă spun doar. Între timp, nu mai sunt așa. Toți erau uimiți când am plecat de la o oră… Tocmai pentru că ei, sau unii dintre ei, încă mă văd în anume fel.

Bun, de unde-am plecat și unde am ajuns… Ne punem măști în lumea de toate zilele, ca să nu fim loviți, să nu fim prinși cu garda jos, să nu ni se întoarcă slăbiciunile ca arme. Dacă văd în spatele lor, descopăr oameni superbi! Dar numai dacă ai răbdare și destulă viziune încât să vezi dincolo de aparențe, de preconcepții, de bârfe.

Așa că mi-am propus „Liber să fiu”, vorba lui Keo. Să nu mă uit și să-i las în spatele măștii doar pe cei care contează. Zvonuri sunt și vor fi. Durează mult prea mult să îi faci pe oameni să vadă adevărul. Sau să dorească să îl vadă.

Astea toate te apropie de dânșii… Nu lumina

Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina,

Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt

Într-un mod fatal legate de o mână de pământ. (M. Eminescu, „Scrisoarea I”)

A trecut și marți, 13, expirați liniștiți și visați frumos!

Anunțuri

O părere la “Studiu de caz (Cuvinte pe portativ)

  1. Pingback: Belgia – Bruxelles | Madalina Ciucu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s