Am pierdut. Undeva pe drum, am pierdut ceva. Nu mă întorc. Fulgii mă gâdilă din față, îmi atrag toți atenția că au venit și că au nevoie să-i văd. I-am chemat. Să mă curețe. Să mă calmeze. Să șteargă atâtea nopți dormite pe jumătate și zile cu gândul departe. Acum sunt bine. Respir! Scot mâinile din buzunare și le întind în lateral. Picurii albi se topesc în palmă, se agață de fular, se prind aproape topiți în păr. Sunt albă. Zână! N-am fost niciodată zână la grădiniță… Doar mămică. E drăguț să fii mămică 😀 Da, zână. Sunt singura fără umbrelă pe stradă, singura care zâmbește aiurea, singura care merge veselă, cu ochii pe sus, cu căștile în urechi și fulgii pe buze. Sunt singura. Sau singură?… Niciodată disponibilă, dar niciodată „luată”. Așa mi-a scris un gând într-o seară, demult. Oare?
M-a nins. Am plecat cu aproape lacrimi în ochi, m-am întors veselă și… curată. Nu pot explica prea bine. A fost senin. Nu mi-a păsat ce mașini trec, ce oameni se grăbesc, câte bănci lipsesc din parc. Am avut timp pentru mine.
Mi-e somn. Iar mâine e miercuri, deja. Și ninge în continuare 🙂
Noapte bună!
Foto: Diana Năstase
Anunțuri
Pingback: Brocoli si Ciocolata | Madalina Ciucu
Pingback: A Treisprezecea Poveste | Madalina Ciucu
Ar trebui sa vezi cum ninge acum in Bucuresti! Nu vad blocul de vizavi! 😀
Stiu cum e, am informatori. In plus, la mine e la fel! 😀
Eu am plecat curata si uscata si m-am intors cu apa in cizme. Am intrat in nameti pana la genunchi. In Bucuresti s-au format pe strazi adevarate lacuri de acumulare. Vantul mi-a biciuit fata si nu am fost in stare sa deschid ochii tot drumul spre casa…am mers cu ei inchisi. Unde e magia iernii? 😦
Eu una nu i-am vazut niciodata farmecul, cred ca vara oamenii uita cat de rece si uda e zapada!
hihi:D probabil…
magia e in… nu stiu. si eu am aceeasi problema dar nu ma plang 😀 nu prea tare 😆