Capcane

Dincolo de bloguri, vorbește viața.

Nu pot spune că am dormit vreun pic azi-noapte. Totuși, a trecut. Am visat, mult. Aiurea. Că eram „înghițită” de protestanți, că mă pierdusem printre blocuri, fără el. Într-un timp visasem că m-am trezit și eram singură, iar apartamentul era distrus și gol… Într-o altă oră, am dat de arma de sub pernă. Sub perna lui. Și m-am speriat. Nici nu mai știu dacă am putut să reacționez. Eram sigură că sunt încă în vis. Mă simțeam în pericol așa că, prin vis, am pus pistolul sub perna mea și am adormit. Acum, sunt iar într-un fel de somn treaz. Aud mișcare, îi aud respirația, o aud și pe a mea. Ușile deschise și închise mai devreme aveau un sunet enervant de familiar. La dracu, sunt pentru prima și – probabil – ultima oară în casa lui, în patul lui. Încerc să-mi calmez gândurile. Am nevoie de liniștea asta.

Ceva face gălăgie, un fel de „trosc” de undeva din apropiere. Brusc, își duce mâna stângă sub perna lui. Deschid ochii – m-a speriat reacția. Oare ce caută? O, fir-ar, pistolul! Îmi strecor mâna sub perna mea și o trag la fel de brusc, atunci când ating ceva rece. N-am visat… Al doilea „trosc” e urmat de un mieunat de mâță zgribulită, afară. El e încă agitat. Pun mâna peste a lui și deschide ochii fix într-ai mei. Neața, soare!… E prea tensionat. Îmi plimb palma pe brațul lui, să mă conving că e aici, că totul a fost un vis, că arma e tot acolo unde am simțit-o adineauri; dar nu trebuie să mă sperii, e acolo pentru protecție. Doar pentru protecție… Mă intrigă faptul că nu vreau să fug de lângă un om înarmat. Nu pot… Mi-e liniște aici și sunt sigură că nu vreau să deschid tv-ul, nu vreau să-l aud spunându-mi, speriindu-mă. Nu, încă nu. Cred că zâmbesc, în gol, prin el.

– Și mie mi-e drag, îngere, șoptește răgușit. Stai aici, mă duc să pun ceva de papa; nu te miști! promite, deși nu se ridică. Doar zâmbește, fericit că îl ascult. Nu-mi convine când face asta și mă strâmb la el. Nici nu mi-e foame; e prea devreme. Să mai stea aici, în cald, mai bine.

– Mi-e bine cu tine, mă trezesc zicând. Nu credeam că…

– Shh, botic.

M-a oprit din a spune că… nu credeam că se pate abține atât. Mi-e atât de teamă, acum, iar, că mă las. Nu că mă forțează să fac ceva, ci că mă las.

– Așa trebuie să fie. Numai așa.

Iar, iar îmi spune așa, și cu „shhh”-ul lui, și cu atâta grijă pentru mine. Nu pot mânca acum, n-ar înțelege că sunt prea stresată ca să pot.

– Dar nu mi-e foame…

– Ciocolată caldă? încearcă el. Știu că nu bei cafea. Și clătite? Oh, fir-ar el să fie! Da, de unde știa că eu, clătite? Fără miere de data asta.

Zâmbește atot-știutor, arogant, și mă sărută brusc, sub ureche, pe gât. Un gol în stomac mă lasă fără aer, în clipa aia, singura, în care buzele lui îmi ating pielea. Înghit în sec în timp ce el se ridică într-un cot; nu cred că a văzut reacția, vreo reacție. Deși eu o simt prin oase, prin cap, prin stomac. Fluturi?!…

– Vezi? Nu te-am mâncat de tot, spune și iese.

Mă întorc repede și îmi ascund fața în pernă. Nu vreau să plâng. Mă înțeapă ochii. Mă salt brusc și expir – rămăsesem la jumătatea unei bătăi de inimă. Toate serile acelea online, în care ne spuneam, mai mult în glumă, tot felul de vorbe de alint, tot felul de întărâtări, mai mult el mie, așteptând să reacționez, să-i spun cum simt cuvintele. Am imaginație, o știe. Profită de asta. Iar acum nu știu de ce a făcut-o. Ce vrea, să mă sperie? Doar un sărut, doar o mică atingere, dar simt de parcă, așa, m-a îmbrățișat tare tare și m-a lăsat fără… apărare. Ok, revino-ți, fată îndrăgostită de idei!

Pe biroul lui, un ceas ticăie fără voce. Cinci dimineață. Uf… Mă simt, în ciuda viselor, ca și cum am dormit o veșnicie. E prima noapte în brațele cuiva… Mi-e și frică să las gândurile despre asta să mă invadeze. O să mai vreau alte nopți. Nu mă pot învăța. El are treabă, mai ales zilele astea. Eu trebuie să ajung acasă și să explic alor mei cum de n-am dat niciun semn și nici nu m-am întors aseară.

Mă las înapoi pe pernă și privesc tavanul, încercând să-l aud. Și, ca prin minune, îi aud pașii. Când intră în cameră, sunt dezamăgită – normal că auzeam, dacă venea încoace. Nu am nicio super-abilitate…

– Te integrezi în peisaj, spune cu tava în mână, cu o privire care mă intimidează cumva. Din nou, el-experiență, eu-diletantă. Data viitoare, redecorez… cu tine. Adică…

– Pricep, uf, bombăn și simt cum mă aprind în obraji. Redecorează cu mine, mă vrea acolo, mereu. Și îl și cred, asta e mai rău. Capcană. Îmi întinde capcane!…

Mă ridic și pune lângă mine tava – ciocolată caldă și clătite.

– Copilă, haide, papă ceva. O să fii pe drum.

„Copilă” îmi amintește tot. Aparatul, fundația, favorurile, micile chestiuțe pe care mi le-a zis neoficial și pe care mi le-a confirmat fără să știe. De ce?

– De ce faci asta pentru mine? întreb, privindu-l fix cu niște ochi pe care îi simt plini de lacrimi. Mi-a revenit visul în care el dispărea și acea întrebare, aruncată cândva, dacă aș fi absolut bine în cazul în care el ar păți ceva. Și mi-a revenit neîncrederea, teama pe care el știe că nu are cum s-o învingă decât dacă vrea – și poate! – să mă vrăjească.

– Doar lasă-mă să o fac, să fac tot. Ți-am spus, știi de ce și nu prea. Am eu nevoie de asta.

Da, fir-ar, știu… Și eu. Am nevoie să îl știu bine, chiar în nebunia care va fi iar diseară, chiar dacă, teoretic, pe foaie, nu pot spune sau arăta de ce am nevoia asta. Ciocolata caldă miroase dulce și mă îmbie. Iau o clătită și mușc din ea. El e pe jos, lângă pat, și privește cumva prin mine. Oare unde e gândul lui?… mai-mai că îmi amintește de mine, de expresia mea uneori. Iau pe deget dulceață de pe linguriță și îi ating nasul.

– Na, să nu mai râzi de boticul meu!

Se sperie cumva, are o expresie așa amuzantă! Râd! Sincer, râd cât de eliberator pot. Haha, i-am făcut-o!

Se șterge și, așa cum sunt aplecată spre el, mă prinde de ceafă. Mă opresc brusc și înlemnesc. Așa descria el săruturile. Nu, nu mă săruta. Nu, fir-ar, sunt deja în patul tău, stai cuminte! Îmi prinde buza de jos. Îmi bate inima muult prea tare când îi simt respirația pe buze, pe limbă. Mă mușcă. Auch! Mă mușcă, dar nici nu pot să mă opun prea tare. Parcă vreau un sărut. Nu, nu trebuie! Altă capcană! Vreau, dar doar unul, apoi să fug iar. Pe când el…

– Na și ție! spune și se retrage când, fără să vreau, scap un sunet de durere.

Mă dau în spate, puțin de tot, și-l privesc cu o încercare de a fi furioasă. Aș vrea să… Uf, pulsul meu a luat-o razna! Mi-a făcut-o el mie, clar…

– Shh, șoptește. Știi că nu aș face ceva ce nu vrei… De câte ori am vorbit despre asta, uf, și încă ți-e teamă?…

Da, am vorbit! Da, îmi e teamă… Dau din cap, încet, fără vlagă. Îmi cuprinde fața cu palmele și aș fi putut jura că vrea – da, vrea! – să mă sărute. În loc, își apropie buzele de tâmpla mea. Respir întrerupt; îi simt parfumul, îi simt căldura.

– Mie îmi poți spune orice, oricum, oricând. Îți aduci aminte? spune pe pielea mea, apoi promite un „Revin”.

Se ridică și iese din cameră. Capcane! Mă simt înconjurată, nu pot respira. Partea mea de copilă vrea ca el să mai stea lângă mine. Abia când aud tv-ul pe știri, din sufragerie, îmi permit să scap două lacrimi. Naiba știe dacă furioase sau dezamăgite sau… Nu știu. În clipa asta, îl urăsc. Deși eram terminată, absolut terminată, dacă nu apărea el aseară, tot îl urăsc. Îmi trebuie sentimentul ăsta constant ca să pot pleca naibii odată de aici și ca să mă pot concentra pe teoria ce le-o voi servi alor mei. Plec. Mă va conduce, sunt sigură. Și va spera să vorbim diseară. Știe că pot să spun mai bine ce simt la taste, deși aici îmi citește totul pe față, în ochi. Dar, pentru că m-a avut în patul lui o noapte întreagă, va primi drept „răsplată” absența mea, câteva zile bune, de pe net…

PS: Certați-mă pentru textele lungi. Provocări! Aici e sursa, vinovatul!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s