În brațe străine

S-a schimbat anul, mi-am acordat zile de liniște, acum începem în forță!

Aici e un pasaj din roman, pentru curioși!

Doar cu două bagaje mici, ne-am luat biletele, apoi am aşteptat avionul, sorbind dintr-o cafea chioară. Privind mulţimea de oameni care trecea pe lângă noi, l-am zărit pe El. Am pretextat că am nevoie la toaletă şi am pornit după el. M-a văzut cu coada ochiului şi a făcut dreapta, în holul ce ducea spre toalete. S-a oprit cu spatele la mine, cu doi paşi în faţă.

– Mă urmărești? am început, privindu-i sfidător ceafa.

– Nu. Trebuie să ajung la o ședință.

– Să înţeleg că nu mai ai nevoie de mine, am întrebat încet, schimbând subiectul, căci nu eram interesată de motivele călătoriei lui.

– Înţelegi greşit. Problema e că ai început lupte ce nu-ţi aparţin.

– Pe dracu’! Ce lupte? Vrei să scapi de mine. Trebuia să mi-o spui, nu să pui poliţia pe capul ziarului, am şuierat nervoasă.

– Eu te-am făcut, eu te omor, spuse calm.

Asta a fost picătura care a umplut un pahar suprasolicitat. Dacă spunea orice altceva, era în regulă, dar asta nu. Am păşit apăsat până am ajuns în faţa lui, l-am apucat de cravată şi l-am împins în perete, înainte să gândesc ce Dumnezeu fac. Mi-am apropiat faţa de a lui, privindu-l insistent. Era calm, în contrast evident cu mine, ciupind totuși din buza de jos, așa cum făcea întotdeauna.

– Nu sunt făcută din noroi, i-am şoptit, apoi i-am dat drumul, plecând fără să mă uit în urmă.

Când am ieşit în aglomeraţie, îmi tremurau mâinile. Fusese o nesăbuinţă să îl înjosesc şi una şi mai mare să îi demonstrez că poate fi pus la punct de o fată, de o subordonată. Ar putea să mă omoare imediat, fără drept de apel, fără ca măcar să bănuiesc vreo uneltire. Dar nu îi permiteam să se lege de originile mele. Ştia că, de fiecare dată când aducea în discuţie familia mea, mă enervam. Poate asta voia să testeze, răbdarea, iar eu picasem testul. Să-l ia dracu’! N-are decât!

– Hei, eşti OK?

Mi-am îngropat faţa în pieptul lui Cătă atunci când m-a prins în brațe, încercând să-mi revin.

– Ce ai păţit?

Fir-ar! Ce am păţit?… Gândeşte repede!

– Am… am crezut că am stat prea mult şi am întârziat, am bolborosit, respirând sacadat. M-a depărtat puţin, zâmbindu-mi dulce.

– Nu, n-am întârziat. Calmează-te. Acum veneam după tine.

Bine că nu m-a prins – că nu ne-a prins. N-ar fi fost bine pentru nimeni.

Ne-am întors în sala de aşteptare. Avionul a fost pregătit pentru pasageri în jumătate de oră şi mi-am amintit că am rău de înălţime abia când am ajuns pe locul meu de la fereastră…

Iar aici e site-ul de unde puteți comanda online!

Anunțuri

5 păreri la “În brațe străine

  1. Cea mai mare curiozitate a mea este… cum te hotarasti la un cuvant sau altul, cum alegi? mi se pare groaznic de dificil sa legi cuvant de cuvant si mai ales sa ajungi la atatea pagini astfel! Mult multe felicitari pentru tot ceea ce faci!! Ma inclin!

    • Mădălina, nu aleg mereu. Ca să pot scrie, mă pun în locul personajelor. Al celor feminine, de obicei, iar pentru cele masculine, găsesc un corespondent – parțial – în viața mea. Și scriu, pe semi-întuneric, în pat pe genunchi, sau cine mai știe cum. În pauze și în orele de religie – iartă-mă, Doamne…
      Mulțumesc frumos!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s