În cinstea fantomelor

Pentru că, în colțul dreapta jos, computerul mă anunță că e trecut de miezul nopții, declar oficial că azi e sâmbătă. Și cum sâmbăta se face pomenirea celor dispăruți… Mă gândeam să fac pomană pentru blogurile care au „murit”, din punctul meu de vedere. Ele sunt acolo, sunt scrise de aceiași oameni, cu (aceleași sau nu) păreri și nedumeriri. Dar nu mai sunt în blogroll-ul meu sau în lista de lecturi nocturne – știu, nu mă certați (și voi) că stau până-n noapte.

Așa, spuneam, bloguri. Unele de pe care am fost, mai mult sau mai puțin direct, dată afară; altele pe care am încetat să le citesc – am constatat că nu-mi plăcea stilul și, cumva, nici autorul. Adrese pe care le-am șters, pentru că… așa trebuia, de vreme ce legăturile dintre mine și respectivul bloger nu mai existau.

Și mai fac pomana asta pentru idei și gesturi superficiale. Pentru acei oameni care au promovat o acțiune, un proiect, atâta vreme cât aveau legătură cu organizatorii sau cu participanții la respectivele evenimente. Spre exemplu, promovez o editură sau o firmă doar atâta vreme cât sunt prietenă cu o persoană care are treabă pe-acolo. Apoi nu mai fac asta, deși firma nu ar trebui să însemne un singur om, ci o idee, o activitate. Pe de altă parte, cei care ridică în slăvi o persoană pentru că așteaptă ceva de la ea mi se pare… servilism. Dar un servilism care-mi provoacă stări de rău. Și asta n-ar fi nimic dacă nu s-ar schimba totul de îndată ce o mică neînțelegere apare în acea relație „strânsă”.

Mi-e dor de vremea aia în care nu vedeam atâtea, de vremea în care nu tăceam și… ștergeam diferite lucruri, decât să le combat, decât să mă adâncesc în dispute care trebuiau stinse de multă vreme. Nu, nu spun că nu pot să-mi susțin părerile și nu pot să lupt pentru ele. Ci că uneori nu are rost – cum ziceam într-un alt post. Mi-e dor de inocența copilei de patru ani care-mi spune că „Ada, frumusețea vine din interior”.

Deci, pentru cei interesați, azi se dă colivă online pentru blogurile care nu mai trăiesc în viața mea virtuală. Pentru că nu au meritat-o sau pentru că nu am meritat-o.

Și vărs și-o picătură de vin pentru ele… pentru fantomele blogurilor!

PS: Da, sunt bine, chiar foarte bine! Planetele își găsesc locul, vorba unui amic 😉

Anunțuri

16 păreri la “În cinstea fantomelor

  1. Habar n-am la ce faci referire dar in mod clar sunt dureri de crestere. Si da, frumusetea vine din interior. Toate vin din interior!

  2. Pingback: Lex humana! « Marin Toma's Blog

  3. Da, nici eu nu am inteles despre ce bloguri e vorba, mai ales ca vad in blogrollul tau unele care nu mai exista(deci proprietarii le-au sters). E cazul sa citim printre randuri? 😀 😯
    Si eu tot sterg bloguri din blogroll, dar si tin cateva care nu imi plac in mod deosebit…intentionez sa scriu despre asta.

  4. Şi eu am şters de curând bloguri pentru că, la fel ca tine nu mă mai atrăgeau sau nu mai aveam conexiuni cu autori. Şi am de gând să mai tai de pe listă 😆 dar şi să mai adaug.
    N-am vin da’ am apă şi-am vărsat şi eu o picătură 😆

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s