Numere

Doisprezece îngeri. Trei albi ca laptele, cu aripi pufoase, cinci negri și cu ochi răi. Ceilalți patru dintre ei au o culoare nedefinită, care se schimbă în funcție de cine stă lângă ei… De ce sunt mai mulți negri? Aș vrea să le spun celor patru că trebuie să stea lângă cei albi… Dar mi-e frică să zic ceva. Eu sunt un singur om, ei sunt mulți… Și, pentru că stau împreună, mi-e teamă că nici cei albi nu sunt ce ar trebui să fie… Doi copii, unul blond și altul brunet, aleargă gălăgioși în jurul îngerilor. Strigă „mama” și „tata”, dar nu se opresc la niciunul; nu-mi dau seama… Îngerii nu sunt părinți, sunt îndrumători și protectori. Sau… Eu știu? Sunt negri. Deghizați? Altfel cum de stau laolaltă? Eu știu că… știu atât de puține!

Dacă aș putea să mă gândesc, probabil aș găsi o explicație pentru doi – în contrast – sau trei și cinci pe lângă cei patru – din mijloc – care pot fi modelați de ceilalți. Sau cum de, cu toate că cei albi sunt mai puțini, echilibrul nu s-a stricat – încă. Însă nu pot. Simt că nu e locul meu aici, că mi-e dat să văd ceva ce n-ar trebui. Vreau să plec, dar nu știu încotro. Înapoi e întuneric, în față sunt cei doisprezece. Să spun o rugăciune?… Nu. Știu! Mă gândesc la persoanele care fac viața mea să fie… a mea. Așa scria într-o carte pentru… nici nu mai știu pentru ce. Oricum, persoanele… Mama. Scumpa mea mamă. Cel mai puternic om pe care-l cunosc. Cea mai puternică femeie… Mama.

Încă nu am scăpat de aici?… Ok, următorul din viața mea… Sora? Ce întrebare. Evident. Sora… Nebuna, copila, răsfățata soră.

Nu, așa nu funcționează! Mi-e rău. Mi-e rău pentru că mi-e dor de ele. Și pentru că, deși nu știu dacă mai am vrun înger păzitor, sora mea ar trebui să aibă. Dar cu modele astea de aici, parcă nu-mi vine nici să mă liniștesc de are un îngeraș. Vreau acasă!

Aud o melodie. Melodia mea de la ceasul deșteptător! Doar de-aș găsi telefonul. Nu, adică doar de m-aș trezi odată din visul ăsta. Sunt sigură că e un vis. Mă întorc și vreau să fug spre întuneric; nu mai contează, trebuie să ies de aici. Mă împiedic și, până să văd unde cad, mă trezesc pe lângă pat, în genunchi. O clipă sunt fără respirație, apoi mă apucă un râs prostesc. De frică, de fericire că am ajuns acasă. Mă ridic și mă uit la ceasul care luminează tăcut, întrebător, de pe noptieră. E 06:07:08, în data de 9.10.11.

Doar coincidențe…

Foto

Anunțuri

13 păreri la “Numere

  1. Joaca ta cu numerele m-a pus pe ganduri, Ada. Mamele sunt fapturi atat de puternice in aparenta, dar in realitate atat de fragile, de sensibile. Cum se daruiesc ele in totalitate copiilor, uimitor! Capata forta si curaj tocmai pentru a ne proteja pe noi.

  2. foarte frumos!! in aceasi zi m-am visat intr-o gradina frumoasa, plina de flori, alaturi de niste oameni ciudati, ca personajele de circ. O femeie grasa si aproape dezbracata tinea in brate un varan cu 3 capete; L-am mangaiat si s-a transformat in piatra cu tot cu femeie… mi s-a parut interesant visul, mi-a ramas in minte;

  3. Pingback: Preotul mayas (I) « Marin Toma's Blog

  4. Pingback: Unsprezece ore « Andra Pavel

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s