Despre timp și tăceri

CIC – Clubul Iubitorilor de Cultură.

Ieri, Horia Bădescu – „O noapte cât o mie de nopți”, „Zborul gâștei sălbatice”

Cu scuzele de rigoare, e prima oară când aud de domnul, dar mi-a plăcut. A vorbit frumos. Corect. Coerent. Înflăcărat.

Liniștea e plină de zarva lumii.

Lumea nerostită nu există.

Viața se câștigă cu vorbe.

Când a fost vorba să prezinte cărțile lui Mircea Petean – din care „Liniște redusă la tăcere” mi-a sunat așa bine ca titlu! -, domnul a vorbit la fel de frumos.

Efemer și tulburător ca o bătaie de inimă.

Mi-a mai plăcut o idee. Un ceas, care nu a mers niciodată, e dat cadou de ceasornicar unui bărbat. Atunci când bărbatul îl pune la mână, ceasul începe să ticăie. Nu știu cum vă sună, dar mie mi-a ticăit frumos 🙂

Am pierdut descrierea aranjamentelor ikebana… Dar le-am admirat înainte 😉

Așa că vă las cu o ultimă vorbă de carte și cu urări de final de săptămână! Să fiți iubiți!

Într-un poem e tot atâta tăcere cât sunt și cuvinte.

Mulțumesc pentru fotografii domnului Cristi Mitrofan.

Anunțuri

3 păreri la “Despre timp și tăceri

  1. „Un ceas, care nu a mers niciodată, e dat cadou de ceasornicar unui bărbat. Atunci când bărbatul îl pune la mână, ceasul începe să ticăie…”
    E ca atunci cand o persoana spune ca nu poate si nu stie sa iubeasca, dar in momentul cand intalneste sufletul pereche, se indragosteste instant, iremediabil…
    Am inceput sa apreciez din ce in ce mai mult tacerea…

  2. Pingback: Vacitim va invita la masa! « Marin Toma's Blog

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s