Despre etichete

Urmăream un film într-o seară. Și punctul culminant – mă iertați, fac analiză pe text în ultimele zile – era cearta dintre viitorii soți. Unul, supărat tare pentru că nu știa de o aventură veche de zece ani, din adolescența lor, când ei erau sau nu împreună. Și, cum viața bate filmul, nu mi-a fost greu să găsesc situații și în jurul meu.

Dar eu mă întreb așa. De ce? Ajungi să ai anume relații cu un om, ajungi să-l cunoști și, deși se zice că niciodată nu-l știi pe cel de lângă tine cu totul, cumva tot își dă „măștile” jos la un moment dat. Așa, cum spuneam, ajungi să-l „citești”. Și afli că în trecut, sub cine știe ce influențe, a făcut un lucru nu tocmai de lăudat. Dintr-o dată, acea persoană în care aveai încredere dispare. În locul ei, rămâne doar omul care acum ani buni a făcut o prostie. Ceea ce mie, sincer, mi se pare greșit. Bine, nu spun că voi mai păstra buna prietenie dacă aflu că am, printre prieteni, un criminal… Dar sper că voi fi suficient de matură încât să ascult întâi explicația. Poate situația a fost judecată greșit. Și, până la urma urmei, dacă într-adevăr cunosc acea persoană, nu ar trebui să se schimbe nimic. Pentru că omul pe care îl cunosc azi este rezultatul tuturor situațiilor prin care a trecut până acum. Deci, faptul că azi îmi e fidel e probabil rezultatul unei experiențe extraconjugale nesatisfăcătoare. Sau… exemplul e prost dat. Dacă acum conduce corect și responsabil, probabil a avut o experiență neplăcută înainte. Dacă respectă familia și mama, e posibil ca în copilărie să fi trăit exact situația contrarie. Și așa mai departe…

Suntem, zic eu, prea interesați de ce spune lumea, de ce se va crede dacă se află că trăiesc cu un/cu o… Și, da, încă nu pot să fac exact ce vreau, dar gândesc așa. Gândesc să fac ceva care mi se pare mie normal, nu judec precum „turma” pe cineva. Și am avut plăcerea să dau de oameni frumoși în spatele etichetei puse de alții.

Nu ține mereu de etichetă, ci de încrederea pierdută, îmi veți spune. Dar știu pe pielea mea că, odată ce timpul trece, lucrurile devin din ce în ce mai greu de spus. Tocmai pentru că mă tem de ce va spune celălalt – de ce îi spun abia acum? – și de teama că nu mă va mai accepta deși sunt aceeași persoană pe care o știa și ieri.

Voi ce credeți? Ați mai putea respecta/admira/iubi pe cineva dacă ați afla de o întâmplare nefericită a cărui autor a fost exact acel cineva?

Întrebare încurcată, postare încurcată – observ abia acum – dar voi sunteți cititori isteți 😉

Să aveți o săptămână corectă și lipsită de prejudecăți!

Deși nu-mi place videoclipul, versurile sunt altceva.

Anunțuri

19 păreri la “Despre etichete

  1. Andra, fiecare dintre noi are un trecut de care nu e intotdeauna mandru. Anumite situatii le-am abordat avand experienta putina sau deloc in privinta rezolvarii lor, Asta nu inseamna ca intre timp nu am evoluat, crescut si inteles ca ceea ce am facut odinioara nu ne reprezinta si am actionat asa doar pentru ca nu stiam sa o facem altfel. Nu pot judeca pe cineva dupa faptele pe care le-a facut in trecut dar il pot respecta pentru ca incearca sa devina mai bun. Si da, pot sa continui sa iubesc si sa admir omul care a devenit. Cine e fara de pacat sa arunce primul piatra…

    Sa ai o saptamana frumoasa kidule!

  2. Daca aflu ca a facut ceva rau in trecut? Daca ma influenteaza? Depinde mult de fapta acestuia. Daca a comis o faradelege, evident voi fi speriata in prima faza si voi fi mereu suspicioasa in privinta lui.
    Sincera sa fiu, in trecutul meu nu exista fapte de care sa ma rusinez. Nu pot spune ca am avut mereu un comportament ireprosabil, dar per total nimeni nu are ce sa-mi reproseze.

  3. Sa iubesc, sa traiesc si sa pot sa-mi impartasesc iubirea, este tot ceea ce-mi doresc pentru sufletul meu… Indiferent de circumstante sau de trecutul „persoanei alese”, consider ca viata noastra si iubirea noastra traieste doar un prezent, nu un trecut si cu atat mai putin un viitor.
    Seara buna!

  4. Hmm, cred ca m-as panica dar eu stiu sa iert si sa inteleg multe lucruri, am invatat ca nu e bine sa judeci la sange, asa ca nu cred ca mi-ar lua mult pana sa diger situatia. Eu chiar sunt genul de om care nu vrea sa se descotoroseasca de prieteni , desi de multe ori m-a lovit indiferenta unora cand n-am mai impartit aceleasi strazi si uneori chiar si locuind in acelasi oras relatiile s-au racit.
    Nu prea-mi place asta dar ce sa-i faci….
    In rest, cred ca am cate ceva sa-mi reprosez mie. Pe vremea cand eram o adolescenta zapacita am cam avut de-a face cu persoane nepotrivite. Dar lucrurile s-au schimbat, am crescut, am evoulat , mergem mai departe. Si oricum nimic din toate astea nu i-ar putea afecta pe cei cu care ma intovarasesc acum.

  5. la ce film te uitai? şi foarte fain clipul, mai ales că l-am văzut pe mute, că mă enerva aia care cânta. cum a fost vremea azi în curtea de argeş, că aici a fost cald şi m-am enervat. am fost şi la deschiderea anului universitar şi iar m-am enervat. să nu dai niciodată la universitatea din piteşti că mă enervezi de-a binelea? de ce e oana nervoasă pe românia? ce i-a făcut?

  6. Pingback: Gye Baek « Marin Toma's Blog

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s