Invitație

Continuare de la: Realități

Azi, un alt concert. E ultima zi oficială de vară și nu am chef de nicio sărbătoare. Dar Eliza a insistat. Îmi spune că jandarmul meu nu e la lucru în seara asta. Nu mai vreau să aud de el. Pentru că mă simt vinovată. Pentru că sunt vinovată…

Port o bluză cu umerii goi, destul de lărguță, așa că vânticelul care pornește din când în când e rece și tremur fără să vreau. Simt pe cineva înconjurându-mi talia cu brațele de la spate și tresar, apoi îi simt parfumul. Inspir adânc – de ce-a venit? Își lipește buzele de pielea mea și căldura care mă invadează e dureroasă. Îmi mușc buza fără să vreau. Eliza chicotește și ne minte frumos că se duce până la unul din chioșcuri.

– Ce faci? îl întreb.

– Bine.

– Nu. Ce faci aici, acum?

Oftează, dar nu zice nimic. Începe să se miște încet, pe melodia lentă, și-mi mișc corpul după al lui. Îmbrățișarea e caldă și mi-e dor de ea. De el.

– Uite, nu e adevărat ce am spus. Adică… Sunt momente în care nu știu ce simți tu și ce imaginez eu.

Dă din cap și tac. Îmi sărută iar umărul, dar mai apăsat, mai cald, apoi își plimbă buzele pe gât în sus, până sub ureche. Nu știu dacă vântul sau atingerea lui, dar tremur iar; simte și se încolăcește mai tare în jurul meu.

– Mai ești supărat?

– Am fost un prost. Tu erai sinceră, eu m-am comportat copilărește.

– Aha, bombăn și-mi las capul pe umărul lui. Mi-e somn, căldura care m-a cuprins e dulce, atingerea lui e fină. Iar vocea… vocea e cea care-mi place cel mai mult la un bărbat. Iar a lui se potrivește perfect, atât cu sufletul, cât și cu preferințele mele….

– Și am un plan, șoptește la ureche.

– Da?

– O să te fac să simți atât de real încât să nu mai poți confunda realitatea cu imaginația.

– A, da?

– Da, spune sigur, ignorând ironia mea.

– Și cum o să faci asta?

Mă trage mai aproape de el – corpurile noastre sunt despărțite doar de stratul subțire de haine. Mă sărută pe obrazul întors spre el, începând de la colțul gurii, până spre ureche, tâmpla, apoi coboară pe gât până la umăr și sfârșește cu buzele pe ceafa mea, sub cocul dezordonat din care au scăpat câteva bucle.

– Mă seduci în plină stradă? șoptesc, simțind cum mi-a crescut pulsul și cum respir mai rapid.

Chicotește pe pielea mea și, dintr-un impuls, mă întorc în brațele lui și îl sărut scurt. Își ridică mâna de pe talie și-mi cuprinde ceafa, trăgându-mă spre el când vreau să mă depărtez. Mă sărută încă o dată, mai lung, mai… adevărat. Nu-mi plac manifestările publice și nu agreez persoanele care se sărută în văzul tuturor. Dar pentru câteva clipe, nu mai contează. Rămași fără aer, ne depărtăm fețele ușor și zâmbim ca doi nebuni. Îmi mușc iar buza și râde de ticul meu. Melodia lentă e abandonată pentru una mult prea gălăgioasă și o durere pune stăpânire pe fruntea mea.

– Hai să plecăm de-aici, îi șoptesc și e de acord. Îi spun prietenului Elizei, rămas la câțiva pași de noi, că plecăm, apoi Cosmin mă prinde de mână și ne face loc prin mulțime. Când ajungem pe bulevard, neobișnuit de liniștit, încetinim pasul și ne privim, mergând în același ritm.

– Aș vrea să-mi amintesc o glumă, bombăne încruntat și râd. O amărâtă de glumă, că știu că-ți plac. Dar nu găsesc, râde și el.

– Știi ce-i amuzant? Nu vreau să mă duc deloc acasă în seara asta. Dar ai mei or să mă sinucidă dacă nu apar, mă amuz.

– Uite, vezi, cum îți ies glumele?

– Așa, pe… unde pot, râd iar.

– Nu te du acasă. Dă-le un mesaj. Rămâi la mine.

Mă opresc în mijlocul trotuarului și îl trag lângă mine. Sună atât de bine propunerea lui… Să încalc regulile. Să fie prima dată când o fac? Nu vreau să îi supăr pe ai mei. Apoi, singură cu el… Simt iar căldura degetelor lui într-ale mele și… Oftez. Am luat o decizie.

13 păreri la “Invitație

  1. Mi-e si teama sa ma gandesc la decizia ei. Presimt ca e una luata cu inima… 😀 Iar tu faci ce faci si te opresti cu povestea tocmai in momentul culminant. 😛

  2. Foarte frumoasa povestire, in unele momente chiar pare reala. Presupun ca decizia este sa se duca impreuna cu baiatul. La urma urmei, odata si-odata, tot trebuie sa se intâmple. Si, daca la mijloc e vorba de iubire….de ce nu? Ce-ar fi de asteptat? Cununia? Geriatria?

  3. Pingback: Fără perdea « Andra Pavel

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.