Hai să vorbim despre priorități…
În momentul de față, prioritatea mea e învățatul. Să termin bine liceul, să intru la o facultate care să-mi ofere un viitor. În toată viața mea, prioritatea va fi familia. Să am grijă de sora mea, să nu-mi abandonez mama, să nu uit că am un tată. În viața socială, să nu-mi ignor colegii și prietenii, să nu-mi subestimez adversarii. În sufletul meu, să nu uit cine sunt, să mă preocup și de viața mea. Scrisul, blogul, fotografiile sau schițele de arhitectură sunt și rămân hobby-uri, nu priorități. Acum, da, e ora 2 și eu abia am decis să las deoparte site-ul de cărți, deși mai am o groază de lucru la el… Asta nu înseamnă că nu-mi știu prioritățile, asta nu înseamnă că voi face ceva nesăbuit. Nu am făcut-o până acum, în elanul adolescenței, în ideile mele de romantică îndrăgostită de iubire.
Povestea asta a pornit de la un citat. „Viața capătă sens când te uiți la un copil.” (Anatomia lui Grey) Și de la o părere de pe facebook, de unde s-a ajuns la un sfat. Să nu fac din a avea un copil o prioritate, atunci când voi mai crește puțin…
Nu m-am grăbit niciodată în a avea viitorul. Aștept totul, fac lucrurile la timpul lor, calculez care când ar trebui să se întâmple. Nici nu știu de ce m-a deranjat remarca asta. Poate pentru eu chiar cred în copii, în puterea lor de a te întări, de a te trezi. Evident, nu toți sunt capabili de a vedea puterea lor, dar ea există…
Am parte de copii frumoși în viața mea și cred că, atâta vreme cât voi rămâne eu, prioritățile nu se vor îngrămădi.
Care sunt prioritățile voastre? Ce credeți despre copii?
În altă ordine de idei, Club Fantasy s-a redeschis. Muncă multă, nervi și răbdare, dar e din nou pe picioarele lui. Undeva în dreapta, pe blogul meu, găsiți o legătură rapidă într-acolo 🙂
Somn ușor! Sau bună dimineața!
Photo: www.cartoonstock.com
Andra Pavel 
Copiii sunt minunaţi, eu vreau, vreau, vreau! Problema e că trebuie să am şi cu cine :))
Cât priveşte subiectul, eu le-am cam făcut pe toate în viaţă, de la 0 la cât mi-am propus. Mă gândesc, aş putea s-o iau şi ca o prioritate, să reiau o anume activitate care mi-a adus satisfacţii pe toate planurile.
Dar prioritatea mea e să omor un ţânţar acum
🙂 l-ai omorât între timp?
Este extrem de important sa stii care sunt prioritatile. Si acest lucru este valabil si in privinta unor chestiuni serioase (daca doresti sa iti intemeiezi o familie, in ce conditii etc.) si in ceea ce priveste lucrurile marunte: sa stii sa iti prioritizezi activitatile astfel incat sa faci ce ai de facut la timp si, mai ales, bine. Sa nu te risipesti, sa nu ii incurci pe ceilalti si asa mai departe.
Sunt proaspata mamica si recunos ca inainte de a avea copilul chiar nu intelegeam de ce doar mamele mai ajung sa spuna ca se bucura de culorile frunzelor toamna, de stralucirea apei vara si tot asa. E pacat ca ne pierdem aceasta placere de a descoperi si mai ales de a ne bucura de tot ce ne inconjoara. Ar fi minunat daca n-ar fi nevoie de un copil sa ne arate asta! Si da, ma bucur ca reusisem sa imi pastrez inocenta (daca despre ea e vorba) inainte de a veni Eric.
Acum Eric e langa mine. E aproape 3 si stiu ca nu dorm noptile. Recuperez – cand se poate – ziua. Nu e usor. Dar nimic in viata nu este. Insa un copil mic merita. Si una e ca 2 oameni sa faca un copil si alta sa faca 10 (asta apropo de continuarea discutiei de pe Facebook). Asa ca pot spune atat: cu toate greutatile si tot spun ca merita sa ai un copil. Dar nu pentru tine in primul rand, ci pentru el.
Revenind insa la insemnarea ta, mai adaug un lucru: ca pana la urma oameni diferiti au idei diferite. Si ca nu sunt toti la fel. Si stii ce? E mai bine ca unii nu au copii! Ar trebui ca un copil sa fie facut pentru el nu din alte motive (inclusiv unele precum sa pastram barbatul X langa noi, sa facem rost de bani etc.). Imi dau seama ca te-a deranjat remarca – insa nu lasa ca ea sa iti modifice perceptiile. Continua sa crezi si continua sa fii tu si sa iti placa ce alegi tu sa iti placa – nu ce impun altii:) Si mai presus de orice, fii fericita si bucura-te de fiecare moment.
Da, remarca m-a deranjat. Nu știu încă exact de ce, dar…
Nu o să las nimic să-mi schimbe părerile și încrederea. Sunt destul de puternică să nu las asta să se întâmple 🙂
Iar ce spui tu despre copii este… foarte frumos.
Romantismul înseamnă şi să te mai laşi dusă de val din când în când. Să mai ignori priorităţile şi să face tot ce-ţi trece prin cap.
De exemplu, eu trebuie să-mi caut de muncă. 🙂 Dar am preferat să ma trezesc la 5 dimineaţă, să fug la gară, să fac poze toată dimineaţa. Acum, după ce voi posta prima serie de fotografii, voi dormi bine.
Şi făcând lucruri de genul ăsta, poate ajungi să transformi un hobby într-o prioritate. Ar fi frumos ca slujba pe care o caut să fie una de fotograf. 🙂
Nu ştiu dacă m-am făcut înţeles, sunt cam obosit. Dar, în mare, cred că ai prins ideea.
Pace şi sănătate!
Eu cred că, dacă transformi un hobby într-o obligație, ajungi să te simți obligat să fac acel hobby. Ce încurcat… Uite, ție îți va fi plăcut să ai o slujbă de fotograf, pentru că poti fotografia tot in stilul tau. Dar eu, dacă vreau să fiu scriitoare, și mi se vor impune anumite date limită, anumite teme pe care să le abordez, nu-mi va mai plăcea să lucrez. Să-mi spui dacă ți-ai găsit o slujbă pe placul tău!
Ah, dacă transformi scrisul în sursa ta sigură de bani ajungi să ţi se impună tot felul de chestii? Aspectul ăsta nu-l ştiam, e cam nasol. Nu prea ar mai avea farmec dacă cineva de la spate te-ar bate la cap să termini mai repede etc.
Exact. Inspirația nu merge cu on-off….
Pingback: My life in few words » Blog Archive » Daca nu ar fi internet…
Prioritatea mea acum este să descopăr cine sunt şi ce vreau de la viaţă. Încă nu m-am descoperit şi nu trăiesc în pace cu mine. Celelalte lucruri, cum ar fi viitorul sau copiii, le las pe planul doi, pentru un timp. Nu pot să mă concentrez pe ele dacă nu ştiu cine sunt şi ce vreau. Mai întâi trebuie să fiu sută la sută convinsă şi sigură pe mine ca mai apoi să pot merge mai departe.
Şi îmi place să nu-mi fac planuri de viitor şi să iau totul aşa cum vine. Îmi păstrez o anumită traiectorie pe care să o urmez, dar nu mă gândesc numai la ea. Cred că acţionez mai mult cu sufletul, şi nu cu capul.
Important este, o dată ce îţi ştii priorităţile, să te ţii de ele. Restul, vine de la sine.
Multă baftă în continuare! 🙂
Corect. Nici eu nu îmi fac ”planul”, pentru că risc să fiu dezamăgită sau luată prin surprindere. Așa că le aștept pe fiecare 🙂
Multumesc! Succes în descoperirea ta!
Merci! O să am nevoie. 🙂
Prioritatea nr 1: sa fiu fericita alaturi de barbatul iubit. Nr2: un job. Nr. 3: calatorii in strainatate. Copii? Cand si daca va vrea Dumnezeu. Momentan nu sunt casatorita…
O zi frumoasa, dear. >:D<
🙂
:)) Aoleu, daca stiam ca te superi nu-ti mai comentam.
Macar ti-am dat de lucru cu asta.
Pace!
Eu nu prea sunt asa „calda” si n-am de gand sa fac copii, te rog sa intelegi ca nu am nimic cu tine :P. A fost doar o opinie, multi oameni se plafoneaza in chestia asta si mie imi displace, atat.
Deci, ca sa fie clar : )). Ca de obicei sperii oamenii.
😆 De ce să nu comentezi? Vorba ta, mi-ai dat de lucru.
Măi, nu mă plafonez, doar că, într-o măsură destul de mare, ce se spune despre ei – de bine – e adevărat 🙂 Atâta tot 😛
http://grapefruits.wordpress.com/2011/08/16/thoughts-for-every-day-172/
Gând la gând 😉
Da, cam asa 😀
eu ador copiii, mor de dragul lor 🙂
sărumana :* Și eu
Pingback: Două cazuri pline de suspans(.ro) « Cu arma la vedere!
Nu sunt omul planurilor,am fost,dar acum prefer să „carpe diem”!Desigur,trebuie să ai o idee generală cam încotro se va îndrepta viaţa ta.Şi dacă se va dovedi că nu pe acolo a fost să fie calea ta,să fii împăcată.Înseamnă că există un Cineva care ştie mai multe şi mai bune pentru tine.
Ador copiii,dar ideea de a mă căsători îmi dă fiori.Şi în afara legii dumnezeeşti şi omeneşti nu mi-ar plăcea să trăiesc.Sunt una care respectă regulile…de obicei….
Sa intru la facultate e urmatorul meu tel.Şi totodată să-mi păstrez iubirea.Apoi,se complică lucrurile în viziunea mea,deci prefer să le las să se aranjeze de la sine.