Jumătate de pahar

Articolul următor era, inițial, pentru ziarul local. Mă simt optimistă și, deși acolo mă refer la urbea noastră, lucrurile sunt valabile pentru toți 🙂 Scuzați-mi inocența. Ar fi bine uneori să vedem și ce e frumos, nu doar ceea ce este urât.

               Avem tendința bolnăvicioasă de-a vedea doar partea goală a paharului. Copacii rupți într-o duminică noapte, mobilierul stradal devastat de rău-voitori. Nu, nu-i judec pe jurnaliști, ci pe noi, toți.

               Nu ne putem priva conștiința de relele moravuri ale societății dacă vrem să-i putem ține piept. Asta nu înseamnă, însă, că avem obligația de a vedea doar „jumătatea cu venin”. Agresori sunt peste tot, nu doar la noi, nu doar de-ai noștri. Având în vedere atentatul recent de la Oslo, am putea să ne considerăm norocoși – nu țin minte să se fi întâmplat astfel de evenimente pe la noi. Cel puțin, în ultimele aproape două decenii, de când mă știu eu, am fost… liniștiți.

               Pe noi nu ne atacă tsunami-urile, iar cutremurele ne amintesc doar din când în când ce-nseamnă mișcarea plăcilor tectonice. Vulcanii sunt adormiți și intenționează să rămână așa, iar de tornade am auzit numai din filme. Soarele răsare în fiecare zi, ploaia ne binecuvântează și ne curăță; terenurile abia așteaptă să fie cultivate (și n-are cine…), munții încă ascund secrete, iar Delta e alta în fiecare zi.

               Conturile noastre nu se compară cu ale elvețienilor, și nici ciocolata, dar avem cea mai gustoasă mămăligă cu smântână. De ce să căutăm nod în papură? Vorba reclamei: „prea tare, prea moale, prea dulce, prea acru…” Nu, nu deținem topul economiilor pe plan mondial, dar pentru legile interpretabile și pentru miniștrii nepotriviți e vina noastră. Pentru că vedem și criticăm, dar puțin au curajul să vorbească, să acționeze. Eu cred, însă, că ne putem „vindeca” pas cu pas.

               De ce să comentăm lipsa locurilor de parcare, când putem depune aceeași energie ca să facem cunoscute reușitele unor olimpici? De ce să nu mediatizăm lansări de carte, cluburi de lectură, expoziții, cursuri, pe care, de bine de rău, „mai-marii” orașului le aprobă și pun în practică?

               Două eleve din Bulgaria, venite acum câteva luni în schimb de experiență, îmi spuneau că orașul e curat. Și, după ce ne-am contrazis – amical – o vreme, am ales să deschid ochii. În acea sâmbătă amenințată de ploaie, orașul era, într-adevăr, curat. Așa că vă sugerez, vă urez să vedeți jumătatea plină a vieții. Nu vom întâlni nicio vedetă internațională pe străzile urbei noastre și, probabil, puțini au reușit sau vor reuși să vadă Parisul. Dar e un oraș prea frumos și avem o viață prea plină de oportunități ca să ne permitem să încrucișăm brațele la piept și să refuzăm șansa de mâine.

               E august, luna gusturilor, așa că experimentați, gustați. Dulce-acrișor e oricum mai bine decât nimic!

 

Foto: Kasamaproject.org

Anunțuri

14 păreri la “Jumătate de pahar

  1. Pingback: Dacă nu aș fost eu « Marin Toma's Blog

  2. Asa e firea omului, mereu nemultumita, nesatisfacuta cu ce are, mereu vrea mai mult si daca vede la altul ceva isi doreste si el acelasi lucru. Nu zic sa nu apreciem ce aveam, dar nici sa ramanem pe loc, sa nu progresam, sa nu visam. Frumos indemnul tau, mi-a facut placere sa-ti citesc articolul. 🙂 O saptamana plina de oportunitati! 😀

  3. Pingback: Prejudecăți « Andra Pavel

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s