Vină

Continuare de aici: Lily

Au trecut cele două săptămâni de când stabilisem că mă poate cuceri. Nu l-am mai văzut. Eliza nu știe nimic, nici prietenul ei. Cosmin parcă a dispărut. Fir-ar, să o creadă el că mă lasă așa!

„Dispariția ta, fără nicio explicație, m-a supărat. Dacă ții măcar puțin la mine, te rog să vii mâine la terasa unde ne-am văzut acum două săptămâni la ora două. Maria”

Citesc mesajul de zece ori înainte să mă încumet să dau „send”. Închid ochii și apăs tasta. Mesajul se livrează, primesc confirmarea. Niciun răspuns. Nici nu căutam. Caut doar o explicație.

Nu pot să dorm toată noaptea, cu gândul la el. A doua zi, până la ora două, mă plimb din cameră în cameră, îmi probez toate hainele, o enervez pe mama, fâțâindu-mă pe hol.

– Ai întâlnire? bombăne iritată.

Mă opresc din admirat în oglindă și o privesc. Da, așa se pare… Nu răspund, dar mă calmez puțin. Aleg o rochie vaporoasă, bleu-marin. La ora unu decid că nu mai pot sta așa că plec. Cu cât mă apropii de terasă, mă simt agitată. Oare chiar simt ceva sau e doar emoția unei întâlniri? El e deja acolo, la o masă din colț, la umbra unui copac. Mă duc la el zâmbind și se ridică, ținându-mi scaunul. Mă las pe spătar și îl privesc tăcută. E ceva în ochii lui. O sclipire. O altă sclipire. Undeva între fericire și durere, deși nu știu care e pregnantă. Chelnerul apare de nicăieri și comand. Apoi, rămasă iar singură cu el, mă aplec în față, peste masă.

– De ce-ai fugit așa?

– Îți fac rău. Am înțeles asta.

– Ai înțeles prost. Eu îți fac ție rău. Asta spuneam. Tu îmi faci rău când pleci, recunosc cu voce palidă.

– Nu. Eu sunt cel mare; acum pricep ce-mi ziceai tu și eu nu ascultam.

– Eu te ascult. Și, înainte să mai fac vreo gafă, spune-mi ce s-a întâmplat cu soția ta, cu fetița, cu căsătoria.

Oftează și scoate verigheta de pe deget, părăsind-o pe masă. Când se înapoiază chelnerul, de teamă că s-ar pierde, o iau de pe tăblia de lemn și o ascund în palmă.

– M-am căsătorit la douăzeci de ani, din dragoste de student. A rămas gravidă mult prea repede, dar eram dispus să devin tată. Într-o zi, am lăsat-o să conducă singură la părinții ei. A făcut accident de mașină… E vina mea, spuse peste câteva clipe. Dacă nu o lăsam singură…

Tace. Pentru câteva clipe, își admiră degetele încrucișate în poală. Apoi ridică ochii și acum știu sigur ce se ascunde acolo – durere. Oftez, încercând să asimilez informația. Apoi mă ridic și mă așez pe scaunul de lângă el. Îi iau mâna într-ale mele. Observ că, fără intenție, am pus verigheta pe deget, și o dau jos, strecurându-i-o lui înapoi.

– Nu e vina ta. Nu are cum să fie vina ta. Dacă erai cu ea, probabil mureați amândoi. Nu poți să trăiești așa, cu o crimă care nu-ți aparține. Te rog, lasă-mă să te conving că nu e vina ta.

Nu spune nimic o vreme. Îmi beau sucul, fără să mă dezlipesc de el, dar nici nu-l privesc – dintr-un motiv necunoscut, mă simt vinovată de starea lui de acum.

– E vina mea, spune sigur, cu o voce amară.

–  Ok. E vina ta. Poate e o învățătură. Să nu mă rănești pe mine vreodată?

– De ce?

– Au trecut două săptămâni. Vraja ta a avut efect.

– Nu te voi lăsa să te îndrăgostești de mine.

– Perfect. Acum o să pleci iar, așa-i? bombăn și mă întorc pe scaunul din fața lui, fără să-l privesc.

– Nu.

– Ai putea. Dacă nu vrei să înțelegi, dacă o să continui să apari și să dispari din viața mea… Nu pot să te ajut.

– Asta e tot ce vrei?

– E tot ce pot să fac…

Se ridică fără expresie. Lasă câțiva bani pe masă, murmurând că face el cinste, apoi trece pe lângă mine și pleacă. O, nu, nu-l las să plece iar! Mă ridic și fug după el. Îl prind de braț înainte să iasă din curtea restaurantului și îl întorc spre mine.

– Să nu crezi că mai permit să pleci iar de lângă mine, șuier, nervoasă de-a binelea.

Dă neîncrezător din cap. Îmi încurc degetele între ale lui și îl trag după mine.

– Hai să ne plimbăm.

– Dar…, vrea să protesteze. Mă întorc și îl sărut. Scurt și cast. Inocent, cum zice el. Zâmbește sub buzele mele și îmi mângâie obrazul cu mâna liberă. Îl îmbrățișez și inspiră adânc, cu nasul în părul meu. Apoi îl iau iar de mână și îl țin după mine. Poate, poate îl conving.

Pentru Georgiana și Bianca – nu s-a terminat 😀 – și pentru Nice – aveai dreptate 😉

Anunțuri

4 păreri la “Vină

  1. Pai…nu prea am avut, ca intoarcerea s-a produs datorita insistentelor Mariei. 😀 Mai rar barbati cu asemenea mustrari de constiinta.
    Banuiesc ca povestea merge mai departe…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s