Continuare de aici: Presentiment
După ce îmi arată toate străduțele, toate ascunzătorile, toate locurile unde se află persoane ce m-ar putea ajuta – măcar temporar -, ne așezăm iar pe nisip.
– Pot să știu ceva?
– Depinde.
– După ce Enya va fi dispărut, mai rămâi?
Mă privește și zâmbește.
– Nu spui „dacă Enya”, ci „când”. Ești sigură că o eliminăm?
– Noi? Eu încerc doar să nu-ți stau în cale, să nu îți fac mai mult rău.
– Tu, rău?
Oftez. Nu ajungem nicăieri așa. El va continua să-mi spună că nu îl pot încurca, dar un om implicat emoțional e mai slab în luptă. Asta o știu de mult.
– Bine, poate…, începe, dar nu mai poate termina. Intervine ceva. Urmăresc privirea lui, pierdută undeva în spatele meu. Mă prinde de brațe și mă ajută să mă ridic.
– Nu o privi în ochi, îmi șoptește, apoi îmi sărută ușor fruntea.
Încep să tremur, dar îmi strânge mâna și îmi revin. Încerc să mă calmez, căci nu-l pot ajuta dacă își concentrează atenția pe sentimentele mele. Inspir adânc.
– Bună, Aaron, începe femeia, cu o voce prea calmă ca să fie reală. Vreau să văd cum arată, dar nu-mi ridic privirea.
– Enya, cu ce ocazie?
– Ai rămas dator cu niște vrăjitori.
– Nu, deloc.
Vocile lor sunt sigure, fără tremurat, fără emoții. Oare așa de inumani sunt? Și eu nu văzusem asta până acum?
– Cine e noua ta amică?
Tresar. Eu. Nu, nu, nu…
– Nu e importantă. E doar… o trecătoare.
O trecătoareeee? Fir-ar, eu nu-s… Oh, da… O trecătoare. Încă vrea să mă salveze.
– Desigur. Străino, ia vino încoace!
Nu mă mișc. Dacă mă forțează să o privesc? Dacă… Îi aud pașii pe nisip și o simt, înconjurată de un aer rece și cu miros de carte veche. Îi văd mâna când îmi prinde bărbia și închid ochii.
– Oh, de ce te ascunzi, frumoaso? șoptește, scârbos de prietenos.
– Las-o, Enya. N-are niciun sens să te iei de ea.
Oh, te rog, lasă-mă… Sunt inutilă. Nu trebuia să mă îndrăgostesc de el… Nu trebuia.
– Enya, nu te va ajuta cu nimic. Nu-i vrăjitor. Nici măcar nu o cunosc.
– Minți! spuse și mă împinse în nisip. Dintr-un instinct prostesc, îmi ridic privirea…
Inspiratia vine de obicei din lucruri mai putin placute 🙂 apropos de post-ul de pe fb
Da, așa e 🙂
Şi mai departe ? Suspansul ăsta mă omoară 😆
Și mai departe, de îndată ce am starea să continui 😀
Eu cred ca dimpotriva..un om implicat emotional stie pentru ce lupta si atunci lupta cu toate fortele.
Da, dar nu e oare distras din lupta pentru salvarea lui dacă cel iubit e in cel mai mic pericol?
Da,vazut asa.Dar eu am vazut alt unghi. ;))
Alta intrebare…De ce Enya i-a zis Aaron lui Matei?
Pentru că Aaron e numele lui… vechi. Însă nu putea veni cu un astfel de nume, așa că si-a zis Matei. Dacă observi, am încercat să fac numele astfel încât să poată fi si românești, dar si străine. Andreea, Ema, Geo(George), Matei e corespodentul englezescului Matthew
Sa stii ca mi-a trecut si asta prin cap.Ca e numele lui „original”.