Cântecul focului

Iubești – când întreaga făptură

cu schimbul, odihnă, furtună

îți este-n aceeași măsură,

și lavă pătrunsă de lună. ( „Iubire”)

***

Nimeni nu credea că noi vom rezista, că doi adolescenți atât de diferiți, atât de neobișnuiți, vor rămâne împreună mai mult de o lună. Ei bine, i-am dezamăgit pe toți cei care ne doreau puține zile. Adevărat, ne disputăm uneori, nu ne vorbim zile întregi, dar asta doar ca să ne simțim lipsa și să așteptăm să ne vedem. Astăzi suntem certați, teoretic din vina mea. Nu am vorbit după disputa tăcută de dimineață, dar am încercat să nu mă las afectată de asta în timpul tezei. Ultima teză… Ce bine! Nu am reușit să vorbesc cu el nici pe drumul spre casă. Ajung la el acasă și, văzând mașina mamei sale în parcare, îmi vine un gând. Urc și, în loc să folosesc soneria, bat încet.

***

– Mihai, te rog ieși puțin, mă strigă mama din bucătărie. Să mănânci ceva…

– Nu. Mulțumesc, dar nu mi-e foame.

De fapt, mă simt atât de rău, încât aș vrea să nici nu mai respir. Orice mișcare îmi provoacă o durere interioară. Simt că o pierd. Că, pentru prima oară, previziunile colegilor se dovedesc adevărate. Nu e numai vina ei, iar de dimineață m-am comportat prostește. Mă ridic din pat și vreau să încui ușa camerei mele, dar renunț; mă las pe podea, lângă perete.

Un zgomot vag îmi atrage atenția și privesc spre sursă, ca să dau de un bilet trimis pe sub ușă.

Îngerul, paznicul, când va pleca

din lumea aceasta a mea,

Îngerul ce va lua?( „Îngerul lumii”)

Zâmbesc și iau volumul meu de poezii de pe noptieră. Îi scriu pe verso câteva versuri care mi-au plăcut.

***

Răgazuri nu-ți iei?

Îngăduie timpului

să pună temei

vieții și nimbului!

Să nu răsfoiești

prea repede filele

frumuseții ce ești.

Te bucure- zilele!(„Mică odă unei fete”)

Zâmbesc. Deci trăiește. Deci nu m-a uitat. Mică odă… Eu nu am nevoie decât de el. Doar și numai de el…

Caut nume – fie-o mie –

să-ți arăt ce0mi ești tu mie.

La alegerea de nume

las mireasma să mă-ndrume

și aroma ce te-ngână

anu-ntreg și-o săptămână.(„Caut nume”)

Aș vrea să scriu ceva, altceva decât poezii. Dar ce sens are? Îi trimit bilețelul pe sub ușă și oftez.

***

Oh, am auzit. A fost un oftat. Caut poezia care-mi place cel mai mult și încep să o citesc cu voce tare. Prin ușă se aude. Nu pot să dau ochii cu ea încă. Va vedea imediat că sunt supărat. Nu vreau să mă arăt supărat față de ea.

A cunoaște. A iubi.

Înc-o dată, iar și iară,

a cunoaște-nseamnă iarnă,

a iubi e primăvară.

A cunoaște. A iubi.

Care-i drumul, ce te-ndeamnă?

A cunoaște – ce înseamnă?

A iubi – de ce ți-e teamă

printre flori și-n mare iarbă?(„Primăvară”)

***
Deschid brusc ușa și rămâne cu versurile pe buze. Zâmbesc. Of, of… A cunoaște și-a iubi. Nu merg separat. Nu spune nimic, nu se mișcă. Intru în cameră și mă așez lângă el. Îmi las capul pe umărul lui. Mă privește cu o sclipire în ochi pe care nu o înțeleg. Oftez încă o dată, căci aș vrea să întreb, dar nu-mi va spune, așa că nu are sens. Citesc ultimele versuri, pe care nu mai vrea să le spună.

Înc-o dată, iar și iară,

a iubi e primăvară.

 – Soare, soare, de ce stai ascuns în dulap? râd și mă ridic, prinzându-l de mână. Hai, afară cu tine. N-auzi ce zice Blaga? E primăvară! La noi e primăvară.

Surâde și se ridică, lăsând cartea.

– Bine. Hai la plimbare!

 

Poeziile aparțin poetului Lucian Blaga, volumele „Corăbii cu cenușă” și „Cântecul focului”.

<<Nu râde…citește-nainte.

Anunțuri

3 păreri la “Cântecul focului

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s