8 Martie

 

Uneori mă gândesc la importanța – atât de redusă azi – a zilelor de felul ăsta. Și, mai mult ca în alți ani, acum nu simt că e importantă doar o zi. După ultimele trei luni, îi amintesc zilnic faptul că o iubesc. Și, uneori contează mai mult să o arăți decât să o spui. Așa că, iată-mă, în fața magazinului, întrebându-mă ce i-aș putea lua unei mame care strălucește când ne vede pe noi fericite.

Oftez. Mama e confidentul meu, prietena mea, avocatul meu neoficial. Cea pentru care m-am certat aprig cu tata, riscând o înrăutățire a lucrurilor. Cea din cauza căreia m-am maturizat. Cea din cauza căreia sunt prinsă între cuvinte. Dar e mama. Nu aș putea să o învinovățesc. Pentru că am darul – sau pedeapsa – de a mă putea pune în locul ei. Și știu că aș fi făcut la fel sau, poate, aș fi fost mai restrictivă decât e ea.

Hm, un moment în care a fost fericită… Ar fi ușor să spun că reușitele noastre o fac să fie fericită. Dar un moment de fericire deplină… Va trebui să mă gândesc. În ultima vreme, prea multele griji lasă loc doar de zâmbete fugare, absente.

Ochii sunt cei mai mari pârâcioși. O citesc fără să zică nimic. Știu că verdele din ei plutește ca marea atunci când e supărată și lucește ca luna plină când e fericită. Nu se poate ascunde și probabil nici nu vrea asta… Sau, cine știe?

Așa, îmi fac curaj o dată, sau stau aici, așteptând ca vântul să-mi piște pielea și să mă lase fără respirație? Ok, intru. Mirosul de magazin de bijuterii, dulce cu accente metalice, înlocuiește repede frigul din haine. Hm, dar oare… Nu pot să cred că, tocmai ei – celei pe care pretind că o cunosc cel mai bine – nu știu ce să-i fac cadou. Ochii îmi fug de la un obiect la altul. Dar nu. Ies, convinsă de un gând interior. Mă opresc la florărie și îi aleg cel mai frumos trandafir roșu pe care îl are vânzătoarea înfofolită. Apoi pornesc spre casă, dar mă răzgândesc. Mă întorc pe călcâie și aproape alunec. În loc de asta, pic în brațele unui băiat. Ei, da, tocmai acum, când am treabă. Zâmbește și mă scuz. Trec pe lângă el, deși vrea să spună ceva. Nu acum. Suntem colegi de palier, așa că mă găsește el. Așa, încotro? A, da. Stația de autobuz. Știu că mai e puțin și ajunge acolo, după ce coboară din autobuzul care o aduce de la serviciu.

În stație, eu și un bărbat bine aranjat, cu un același trandafir roșu. E chiar amuzant și ne trezim amândoi râzând. Îl asigur că nu îmi aștept iubitul și se îmbujorează. Bine, asta e ciudat. Tac și aștept.

Mamaaa! O urmăresc cu privirea,  fără să mă apropii de ea. Când traversează strada, traversez și eu. Ajunse pe trotuar, o prind ușor de braț și îi zâmbesc. I se luminează fața văzându-mă, apoi se îngrijorează – trebuie să se fi întâmplat ceva de am venit după ea. Mă apucă râsul și îi întind floarea. Nu s-a întâmplat nimic! Mă îmbrățișează. Îmi sărută obrajii și abia acum realizez ce frig îmi e. O prind de mână și mergem așa, cum mergeam și acum zece ani, când ieșisem de la serbare.

La mulți ani, Mama!

 

La mulți ani tuturor mămicilor 🙂

Reclame

16 păreri la “8 Martie

  1. Cred ca cel mai frumos cadou pentru o mama este fericirea copiilor sai. Sunt convinsa ca mama ta e foarte mandra de tine. La Multi Ani mamicilor noastre dragi! 🙂

  2. Pingback: Un 8 martie veşnic, vă doresc! | [D][S][N] – Blog by Dragoş Sorin Nicula

  3. la multi ani!!!
    ee..sa ma lauzi!! a fost minunat la spectacol!!:)) chiar si mie mi-a placut!!! se vede k incepem sa ne dezmortim!!

  4. Pingback: Un 8 martie veşnic, vă doresc!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.