Timpuri sau timpi

„Am pățit și eu ” sună mereu mai bine decât „pățesc și eu”.

Ah, nu înțelegeți, așa-i? Vă exemplific.

Mi s-a spus adesea că poveștile mele trezesc amintiri… Ceea ce, am mai afirmat, mă măgulește ca scriitor. Ca om, îmi pare rău că aduc la viață sentimente ascunse. Și cineva mi-a spus că ceva asemănător personajelor dintr-o poveste i s-a întâmplat. N-am putut spune nimic, dar sper că a avut alt final decât cel pe care l-am dat eu creației. De aici mi-a zburat gândul, ca de obicei. Orice situație povestită, dacă e la trecut, trezește simpatia, sau mila, sau duioșia …  Dacă spui că „mi se întâmplă și mie asta”, în funcție de situație, trezește de la milă – din nou?  – la neîncredere, teamă sau… eu mai știu? Pentru că situațiile trecute sunt amintiri, istorii, pe când cele prezente încă influențează și sunt influențate. Și parcă nu ai vrea să fii tu cel care schimbă sensul vieții altuia, poate dintr-un cuvânt spus doar cu jumătate de gândire.

Mda, nu știu exact ce am vrut să spun cu asta. Deși nu mă mai simt „apăsată” de multe lucruri, mintea mea e plină de gânduri ușoare, frumoase, dar muuulte gânduri 😀 Așa că îmi scuzați incoerența.

 

Fugar hoț de inimi și bezele…

Citatul e în afara postării 🙂 Iar melodia o cânt de două zile de când mi-am amintit-o din cartea de franceză.

Photo: Ducu Photography

Anunțuri

20 de păreri la “Timpuri sau timpi

  1. Faina melodie, artisto…

    Apropo de ‘scriitor’, ziceai ca vii in Bucuresti sa-ti prezinti cartea…

    Nu inteleg de ce ti-ar parea rau ca om. Omul are tendinta sa uite istoria si sa repete greselile. parerea mea este ca e bine sa-l tii in ‘miscare’, reamintindu-i .

    Iar coincidentele de felul asta…cine stie, o fi vreun semn? 🙂

    • Da, am zis 😀 Dar nu depinde de mine și, crede-mă,. sunt foooarte nerăbdătoare și nervoasă, că lucrurile se mișcă așa încet… Oricum, nu scapi 😀 Vă invit pe toți..atunci când voi avea unde 😆
      Omul are tendinta asta, desi e atât de enervantă – tendinta 😀 .
      Semn? Semn că viata povestii e reala, ca inteleg bine sau ca traiesc „universuri paralele” 😀

  2. Ştii, am să mă îndepărtez puţin de la subiect, dar, se spune că nu poţi fi scriitor adevărat dacă eşti pe deplin fericit. Tocmai pentru că atunci când scrii, oarecum suplineşte ceea ce-ţi lipseşte în viaţa reală. Ţi-o zic din experienţă. 🙂

    • Iulia, evident. Ideea era că, după atâtea săptămâni în care am stat agitată, mohorâtă, apăsată, acum mă simt puțin mai bine. Deplin fericită – niciodată 😆

  3. Ca si scriitor, ai datoria sa nu fii implinita. cum altfel ai mai putea sa cauti solutii interioare, din care sa se nasca idei si vise?! Cum altfel ai mai putea sa ne aduci in lumea ta, daca nu ai mai descoperi nimic in interiorul tau? Incoerenta se datoreaza vulcanului sufletesc care erupe in tine de fiecaredata cand scrii

    • Costin, cum incercam să-i explic și Iuliei mai sus, nu e vorba despre o implinire completa. doar o usurare, sau schimbarea atentiei de la ceva neplacut la ceva mai placut, dar mai obositor…

  4. Sincer, daca m-as regasi in articole, texte, materiale de pe bloguri, in situatiile expuse acolo, m-as simti rau, le-as evita. Nu s-a intamplat pana acum si sper sa nu fie cazul nici in viitoar. Acum vorbesc la modul general, evident.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s