Martie

Mintea mea gândește în roșu și alb. Am schimbat atâtea mărțișoare azi, încât mi se pare că orice are alb pe aproape e roșu.

Dar orice festivitate e dezolantă. Pentru că… Pentru că nu am simțit nimic primind atâtea simboluri ale primăverii. Pentru că drumul spre casă e tot singuratic, pentru că fulgii îmi acoperă vederea și mi-am tras chipiul mai bine, să văd doar strada. Nicio față veselă, îndrăgostită sau îmbujorată. Pentru că totul a devenit comercial…

Ajung acasă și scap de povara hainelor de iarnă – cât de nesuferite îmi sunt! După ce îmi revin din frigul care a provocat starea mea, mă așez în mijlocul patului, cu cărțile în jur. Un manual, caietul, două cărți, carnețelul de citate. Asta mă ajută să mă relaxez, să uit de tot, să mai pot scrie ceva.

„…Și flori de plumb și funerar vesmânt –

Stam singur în cavou… și era vânt…”[1]

Ah, Bacovia cu al lui plumb. Nu e destulă negură în mintea mea? Totuși, îmi fug ochii din nou peste versuri.

„… aripile de plumb.”[1]

Aripi de plumb. Da, e greu să te înalți când toți ceilalți îți taie zborul, îți strică harta, te obosesc, te demoralizează. Dar dacă renunți să încerci, nu ai trăit.

Oh, nu îmi place să fiu tristă! Dau repede pagina – Bacovia are o influență puternică asupra stării mele.

„… o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,

o sete de lume și soare.”[1]

Da, mi-e sete să îmi doresc altceva. Mi-e sete să vreau să lupt și să o pot face. Mi-e sete de lume nouă, de căldura care să-mi mângâie obrajii, de cuvinte dulci, de priviri pe ascuns, de zâmbete furate.

„Lumina ce-o simt năvălindu-mi

în piept când te văd – minunato,

e poate că ultimul strop

din lumina creată în ziua întâi.”[2]

A cui ziua Întâi? A lumii, a Lui, a mea, a ta, sau a iubirii? Nu cred în Început. Cred în Viață. În cursul ei, cu bune și rele. Cred în Viitor, fără să uit de Trecut sau să ignor Prezentul.

„Cântecul tău a umplut clădirea toată,

Sertarele, cutiile, covoarele”[3]

Îmi amintesc de o poveste de-a unui coleg, prinsă de pe net. Spunea că singurul mod de a umple o cameră în întregime e să aprinzi o lumină. Nu s-au gândit la cântec….

Josef Engelhart – Vântul

„Ce-ți pasă ție, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece,

Ci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor și rece.”[4]

Eu cred că mai rece decât el era copila. Cine și-ar da nemurirea pentru o copilă naivă? Un suflet efemer pentru care să coboare din cer? Eu nu. Probabil nici el.

Hm, nu știu ce sentimente mă încearcă. Să fiu îndrăgostită? Sau doar îndrăgostită de ideea de a avea pe cineva aproape? Va trebui să înțeleg înainte să spun ceva nepotrivit.

Dragostea ar trebui să nu țină cont de nimic, nu? Totuși, aici sunt cele mai multe reguli, cele mai mari lupte.

1 martie din nou. Mărțișoare, ninsoare, ghiocei la geam. O altă lună, o altă primăvară întârziată. La fel ca sufletul meu. Rătăcit pe drumul de întoarcere spre Acasă…


[1] „PLUMB” – George Bacovia

[2] „LUMINA” – Lucian Blaga

[3] „MORGENSTIMMUNG” – Tudor Arghezi

[4] „LUCEAFĂRUL” – Mihai Eminescu

 

 

Mica provocare de la Dragoș pe care, desigur, nu cred că am onorat-o în normele date de el 😀

14 păreri la “Martie

  1. Pingback: 2 martie | [D][S][N] – Blog by Dragoş Sorin Nicula

  2. Pingback: Petiţie pentru primăvară « Blogul lui Teo Negură

  3. Pingback: Mintea mea gândește în roșu și alb

  4. Pingback: Mintea mea gândește în roșu și alb

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.