Patru amintiri

Partea a treia – Oglinda

Un semn de carte… Oare cât de mult înseamnă câteva cuvinte pentru o persoană îndrăgostită? Totuși, mie îmi pare a fi aceeași persoană. Parcă și scrisul e la fel. Oricum, ce am de pierdut dacă mai citesc? E intrigant. Cine și de ce mi-a pus mie astea în ghiozdan?

Următorul articol mă face să zâmbesc – ei, da, acum cred că e o fată. O mică oglinjoară, ovală, cu ramă metalică, odată neagră. Sunt nerăbdătoare să citesc biletul, așa că nu ridic oglinda, ci foaia de sub ea.

Oglinda

„Să nu râzi! Nu e doar pentru machiaj… E oglinda în care te vei recunoaște – sau nu.

Nu doresc nimănui să folosească oglinda la ce o foloseam eu… Să îți spionezi tatăl nu e cel mai plăcut lucru, mai ales dacă știi că atunci când te prinde, ești pedepsit. Dar ce mai conta o pedeapsă?

Poate mama – sau lipsa ei – a făcut ca el să fie așa. Și, crede-mă, nu am vrut să îl învinovățesc de nimic, nici să-l judec, nici să-l provoc. Dar toți ceilalți o făceau. Până am înțeles și am renunțat să spun cuiva despre asta. Nici măcar așa-zisele prietene nu puteau să tacă. Voiam doar pe cineva să mă asculte.

A, sigur, vrei să știi ce făcea… Considera vinovată asemănarea mea cu mama. Oare ea să fie vinovată pentru tot? Pentru că nu vorbeam aproape deloc? Pentru că singurele discuții erau răstite, cu uși trântite și lacrimi? Pentru că venea de atâtea ori băut? Pentru că trebuia să-mi încui camera ca să pot dormi? Asta până a stricat încuietoarea și nu aveam ce să mai fac…”

Nu înțeleg următoarea propoziție. E tăiată și cumva ștearsă, ca și cum a căzut apă pe ea. Sau lacrimi…

„… Pe cât de mult aș fi vrut să îl iubesc, nu era nicio scuză pentru toate nopțile pe care le petrecea în camera mea, pentru toate lacrimile mele, pentru câte urme am fost nevoită să ascund căci, nefiind treaz, era neîndemânatic și violent. Sora lui era singura mea scăpare. Doar că tot ce a făcut ea a fost să-mi dea oglinda asta.

– Poți să vezi dacă vine el.

Atât. Atât?!! Eu speram să mă salveze, să îmi spună ce să fac. Și ea… Ori se temea de el, ori era la fel de netrebnică.

Desigur, tu – sper – nu ai nevoie de ea pentru a te păzi de vreun… om ca el. Dar poți face altceva. Privește-te în ea atunci când nu ai încredere în nimeni. Vei vedea singura persoană care nu te va trăda. Singura care îți va spune mereu adevărul. Te vei vedea pe tine. Dacă nu te recunoști, închide ochii și imaginează-ți cum erai atunci când erai fericită. Apoi privește din nou. Tot tu ești…

N.”

 

Partea a doua – Semnul

6 păreri la “Patru amintiri

  1. Pingback: Ascunse… « Oana Stoica Mujea

  2. Pingback: Demidulce « Blogul lui Teo Negură

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.