Genuri

Am realizat că în ultima vreme toate postările mele pun în cumpănă două fenomene, sentimente sau atitudini.

Azi mi-a trecut prin cap altceva.

Nu știu dacă ați sesizat asta, dar unele categorii de cuvinte au un anumit gen – gramatical vorbind. Ei bine, eu am trecut prin această logică datorită temelor de română ale surorii mele. Iată ce am constatat.

Culorile au toate genul masculin. Sau așa pare. Albastru, roșu, galben, verde. Până și inocentul, purul și femininul alb pare masculin.


Substantivele abstracte, sentimentele, par toate zeițe venite dintr-un tărâm îndepărtat, zeițe care ne ademenesc pe toți.

Frumusețe, bucurie, fericire, melancolie. Tristețea cea dulce este și ea o fantasmă a sufletului. Durerea de asemenea. Iubirea și adorația își au locul lor în cufărul sentimentelor.

Ianuarie, aprilie, septembrie, decembrie. Doar mofturosul august se dă bărbat printre atâtea doamne, organizate, dulci sau înghețate, albe sau cu apusuri roșiatice.

Ochii, trădătorii ochi, mângâie obrajii cu sărutări umede și sărate. Genele zâmbesc razelor de soare, pe când buzele șoptesc cuvinte auzite doar de el. Un tremur se desprinde atunci când îți murumură cuvinte de dragoste și respirația lui îți gâdilă urechile. Nasul e primul care te vestește că a folosit parfumul pe care îl iubești.

De ce mai contează ce gen, ce număr, ce culoare sau gust, dacă simți, dacă îți zboară gândul, dacă tremuri de plăcere sau aștepți următoarea atingere cu respirația tăiată?

Deci, ce ziceți, ce culoare, ce zi, ce lună, ce sentiment vă caracterizează?

Mulțumesc, Teo, pentru melodie!

 

PS: Am fost „criticată”. Să nu mai spun că sunt româncă, atâta vreme cât declar că „iubesc engleza”. Întâi, nu am zis asta, apoi nu pricep de ce își aruncă frustrările asupra mea 😆 A încetat conversația pe facebook, pentru că i-am demonstrat logic că n-avea dreptate, sau motiv să se lege de afirmațiile mele.

Anunțuri

29 de păreri la “Genuri

  1. hmm.. sa vedem ce m-ar putea caracteriza 😕

    culoare? n-avem 😀 tind f mult spre (non)culori, de la o extrema la cealalta: ALB sau NEGRU.
    zi? ..nu stiu de ce (prefer) VINERI.
    luna? 😦 „sfarsit” de OCTOMBRIE.
    sentiment..? :-< MELANCOLIE.. se pune? 😛

  2. Albastru, miercuri, decembrie, bunăvoință (grace, din engleză, dar nu găsesc o traducere apropriată… îmi place că în engleză grace e un amestec de bunătate, iubire, speranță, înțeleptciune, împăcare).

  3. Pingback: Sunt muzician! « Un blog cu năbădăi

  4. Rosu( cam ciudat, nu-i asa?), toate dar in mod special duminica. primavara in general( ultimele zile din martie, primele din aprilie), iar la sentimente greu, foarte greu sa ma hotarascdar hai sa zicem prietenia , ca ea cuprinde muulte sentimente

  5. Pingback: Un an … | Noaptebunacopii's Blog

  6. Culoarea care mă caracterizează e albastrul intens ca cerul sau ca marea,sunt pură ca albul zăpezii şi de neuitat,ca verdeaţa vie din primăvara ce mult o aştept.
    Sunt sâmbătă,dar la fel de bine pot fi şi duminică.Sunt zilele rezervate iubirii…
    Sunt septembrie…un amestec de vreme bună cu picuri de ploi.Pentru că sunt fiica toamnei…
    În final…sunt iubire…

  7. Mie intotdeauna lunile anului mi s-au parut (si continua sa mi se para) la masculin.
    Lunile mele preferate septembrie si octombrie. Culoarea, mov. Si verde.:)
    Ce sentiment? Nu m-am gandit niciodata. pana acum. O prietena mai in varsta mi-a spus ca am „atata blandete si candoare!!!” :)) de mult prea multe ori. deee… S-o credem? 🙂

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s