Regatul II

Sir Pierre

N-am avut răbdare, așa că am pornit în întâmpinarea ei. Era palidă și tremura, dar am asigurat-o că nu poate fi rău. În sala de consiliu a regelui ea intra pentru prima – și, probabil, ultima – oară. Erau acolo Sir Henry, Lordul Surrey, Lordul Thomas, Sfinția Sa, Înaltul Preot, și regele, cu Sir Xavier, cu ochii sclipind. M-am așezat, dar pe ea n-a invitat-o nimeni, așa că a rămas în capătul îndepărtat al mesei, în fața Regelui. Cred că doar el știa despre ce e vorba, sau, cel puțin, eu și Henry nu aveam nicio idee.

– Lady Mary, începu regele, îmi cer scuze pentru ora neobișnuită a întâlnirii noastre. Cred, însă, că ceea ce am aflat trebuie clarificat cât mai repede.

– Maiestate, mă speriați, recunoscu Lady Mary. Regele nu reacționă.

– Probabil că știți de moartea încă nerăzbunată a Lordului de Loxley. Mi-a fost ca un frate, așa că e de datoria mea să pedepsesc vinovatul. În față cu toate confesiunile, trebuie să mărturisesc cât de greu mi-a fost să iau o decizie.

– Maiestate, bolborosi ea, pierdută de moravurile regale.

Regele se ridică solemn și afișă un aer de conducător temut. Ce avea de gând să facă? Ne încordasem toți, așteptând sentința.

– Lady Mary, sunteți acuzată de uciderea Lordului de Loxley. Veți fi decăzută din drepturile regale și, până la stabilirea unei sentințe, veți fi închisă în turn.

Lady Mary a început să plângă cu lacrimi mari și, gustând din tonul glaciar al acuzărilor aduse de tată ei, i s-au înmuiat picioarele. Sir Xavier a sărit să o prindă, înainte ca vreunul să o ajungă.

– Maiestate, murmură suspinând, vă jur că nu eu l-am omorât. Vă rog, îndurați-vă! Sunt nevinovată!

Sir Xavier o susținea să nu cadă, blocând-o astfel și să se avânte asupra regelui sau a vreunui lucru îngrozitor.

– Toate dovezile te incriminează. Nu îndrăzni să minți Marea Curte.

Avea un ton de tiran și o privire de rechin, înghețată.

– Dar, tată, te rog!… țipă ea, când doi gardieni o prinseră și o trăgeau afară în încăpere.

Sir Xavier s-a retras; ne-am reluat locurile.

– Eu am și altele de făcut, vru să plece regele.

– Ești o bestie, mi-a scăpat șuierând.