Pregătiri

Oare cât o să mai pot să o țin așa? Nopțile mă zvârcolesc, amenințată de coșmaruri în care pierd tot. Zilele sunt un calvar asemănător, doar că intensificat de privirile acuzatoare ale tuturor. Doar diriga e la fel de senină ca de obicei, iar Dragoș și Anca nu vor decât să nu cedez. Lor li se pare ușor… Cum aș putea să profit? Cum aș putea să…
Ideea care îmi încolțește în minte mă face să zâmbesc fără să vreau, tocmai la băiatul din ultimul an care mă fixează cu privirea de câteva zile. Vine lângă mine și se sprijină, imitându-mi poziția, de caloriferul aproape rece. Îl simt privindu-mă, dar nu-l bag în seamă. Calculez posibilități. Dacă El a spus să am încredere, am. Profesorul – noul profesor adică – de fizică trece pe coridor. Îi zâmbesc și vine lângă noi.

– Știu ce să facem, spun conspirativ. Băiatul mă privește amuzat.

– Vă ajut?

Hm… el lipsea. Dar, da, cred că mă poate ajuta. Mă simt ca într-un film cu tot felul de conspirații. Dar nu asta e de fapt școala, sistemul, oamenii?

***

Așteptăm amândoi – eu cu Robert, băiatul de mai devreme – să se întâmple ceva. Stăm în fața cancelariei. Până la urmă, se deschide ușa. Îl trag de mânecă și ne ascundem în spatele tonomatului de cafea. Directorul iese cu profesorul de fizică.

– Dacă tu crezi că poți, e perfect.

– Dar nu e… imoral? întreabă profu de fizică.

– Ei, e! N-ai tu de grijă! Te scap nevinovat! Doar să o dau afară!

Rămân fără respirație o clipă. Apoi îmi revin. Profu trece pe lângă noi – ne-a văzut, dar nu dă semne. Îmi arată în trecere telefonul din buzunar, dar nu înțeleg. Continui să-l ascult pe director, acum cu profesorul de muzică.

– Am impresia că nu e bine, spune proful.

– E perfect, nu te prosti. Cristi e plecat, ea e singură, celălalt o va convinge. E perfect, concluzionează directorul.
Am auzit destul. Îl trag pe Robert de mânecă, mă îndrept și pornesc prin fața cancelariei. Directorul rămâne blocat, iar profu se îneacă cu fumul țigării aprinse. Zâmbesc cald – deși mi se face scârbă de ei – și trec mai departe, cu degetele împletite între ale băiatului care mă poate salva. Deși mă tem că îl voi răni… Și pe el…

 

<<„Doar profită”

Considerați-l cadoul de la mine pentru voi, azi, de Crăciun.

Sărbători fericite în continuare!

Reclame

7 păreri la “Pregătiri

  1. Pingback: Azi colind « Blogul lui Teo Negură

  2. Craciun Fericit, draga Ada. 🙂 Cum te distrezi? 😛 Asta a fost introducerea. 😀
    Cuprins: Multumim de cadou, uite cine se gandeste la noi… 😉 Au fost vremuri cand si eu vedeam conspiratii peste tot, cred ca paranoia nu face bine nimanui, sper ca m-am vindecat. Sau nu-mi mai pasa… :))
    Nu am nici cea mai vaga idee de cum ai putea profita de Robert, m-ai facut curioasa.
    Sfarsit: Sarbatori vesele in continuare! 🙂

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.