Interogatoriu

Dimineața în care așteptam să ne vedem, la prima oră, a fost un haos. Diriginta a intrat cu poliția în clasă, deși am impresia că încerca să îi oprească. Tu erai la catedră, ascultând o colegă, și eu în banca mea, mâzgălind o foaie. Mi-au strigat numele și mi-au făcut semn spre coridor. Pe tine te-au luat aproape pe sus și ne-au târât (că ăsta e de fapt adevărul) până în secretariat, unde nu mai era niciuna dintre grețoasele de femei care se cred superioare profesorilor. M-au obligat să mă așez. Îmi tremurau mâinile, lucru ce nu se întâmplă aproape niciodată. Vreau să întreb ce se întâmplă, dar mi se spune scurt și aspru să tac. Bine, tac. Nu prea mult, dar pe moment…

– Totuși, nu mai rezist în zece minute, de ce suntem aici?

– Domnișoară, noi întrebăm, tu răspunzi.

– Păi bine, și mă întrebați? Ar trebui să mai ajung la ore…

– Da. Recunoașteți că întrețineți relații sexuale cu domnul Stancu?

Rămân fără respirație, idei, gânduri, simțuri. E absolut ridicolă întrebarea.

– Nu, nu recunosc. Nu e adevărată presupunerea pe care o faceți.

– E confirmat.

– De?

– Câțiva colegi de-ai dumneavoastră.

Apelativele astea folosite pe jumătate mă enervează. Încerc să rămân calmă, dar nu mă susține nimeni. Diriginta e palidă, tu nu spui nimic.

– Cum ar putea ei confirma relațiile mele intime?

Nu mai are ce spune. Nu are, într-adevăr, niciun sens. Îmi încerc norocul, deși risc să fiu luată la secție. Ei, ce mai contează?

– Aveți vreo motivație solidă pentru ceea ce se întâmplă acum?

Se ridică din fața mea și vine la tine. Te întreabă același lucru lipsit de sens. Spui un „nu” rece. Revine la mine și cred că îmi dau ochii peste cap.

– După ce că ne-am deplasat aici, mai și comentezi.

– Vă rog frumos. Nu am comentat, nici măcar în gând. Cât despre deplasare, nu țin minte să vă fi solicitat eu.

– Sunteți cumva constrânsă?

– De dumneavoastră, acum.

– Cunoașteți antecedentele partenerului dumneavoastră?

– Nu e partenerul meu și da, știu zvonurile.

– Nu sunt zvonuri.

– Bine. Acum mă pot întoarce la clasă?

Oftează și dă scurt din cap. Mă prinde de cot și aproape mă azvârle pe ușă afară. Mă simt abuzată, de ei. Mă întorc în clasă, unde trebuie să fac față avalanșei de priviri ciudate și uimiri din partea colegilor. Îmi ascund fața în palme. Ce dracu e asta? Vai, am început să înjur… Se deschide ușa și o dirigintă puțin mai umană își face apariția. Se așează la catedră. Îmi ascund ochii într-ai ei și mimez un „Îmi cer iertare”, dar nu face decât să dea din cap, indescifrabil. Cine a spus că ar fi la mijloc relațiile sexuale? E absurd. N-a fost nici măcar un sărut, nici măcar unul. Și lor le-a zburat mintea la… sex?

Se face pauză și tu nu mai apari. Diriga pleacă înainte să o prind din urmă. Georgiana trece pe lângă mine, atingându-mă cu cotul.

– Măcar e bun la pat?

– Zâmbete

Poză originală

PS: Pentru cei ce ar putea recunoaște numele, nu are nicio legătură. 😛