Corect… sau nu

Mă gândeam așa, la nemurirea cărăbușilor, azi, stând acasă. Da, am chiulit. Mă simțeam cam rău. Mi-a (mai) trecut. Gândindu-mă la teza de mâine, parcă mi se face iar 😆

Cum spuneam, mă gândeam la „Nu e corect!” pe care îl mai zic eu, alintându-mă singură 😆 câteodată. Și am încercat să găsesc în România zilelor de azi, cea în care trăim toți, trei lucruri despre care să pot spune că sunt corecte fără nicio reținere. Și nu mă refer la forma fizică sau la calitatea lucrării. Mă refer la anumite situații în care ajungem unii sau alții și care să fie perfect corecte.

Așa că vă dau și vouă de gândit, și nu vreau să aud replici de genul: În România totul e posibil, sau nimic corect. Doar câteva situații care vi se par corecte.

Am rămas fără laptop și am amețit-o pe Oana cu Times New Roman pentru 2007 sau pentru 2003 și Cambria care merge mai bine, de nu mai știa ce să-mi spună 🙂 Scuze…

Vlady mă sperie cu un Bogdan pe care nu îl recunosc (sau cunosc).

Vă pupic dulce! Ne citim curând 🙂

”..Well I deserve nothing more than I get..”

UPDATE: un mail m-a făcut să constat că am o mică problemă în scrieri. Trebuie să o iau de la capăt. Ce mă oftic. Tocmai când puteam să termin până la Crăciun…

Publicitate