De peste săptămână

Am impresia că postarea de joi a fost greșit înțeleasă. Am spus că iau o pauză. Nu neapărat că m-am supărat foarte tare din cauza rezultatului la concurs. Nu. Sigur, am fost dezamăgită în seara aceea, deși mă tot străduisem să nu îmi fac iluzii (așa cum încerc de obicei). Dar emoțiile de până atunci au fost epuizante. În plus, am și alte lucruri în minte. Cum ar fi școala și ultima teză, sau romanul la care încă lucrez, sau încurcăturile din viața personală. Se adună, se înmulțesc și mă copleșesc. Mi-a fost greu să nu scriu și aveam pregătite nu știu câte subiecte de postări, dar nici timp nu am prea mult. Deci, nu vreau să credeți că, gata, o singură nereușită m-a doborât și, cum zicea Kate, îmi pun ștreangul de gât. Asta chiar a fost bună 😆 .

Așa, revenind la gânduri mai bune, mi-am luat bilet la concertul lui Ștefan Hrușcă. Cadoul meu de Crăciun pentru mama, căreia îi place foarte mult. Ieri am fost prin oraș (pe zi, mai mult la cumpărături) cu mama și sora. Nu știu cum sunt alții, dar eu mă simt mereu bine cu ele, deși sorumea a făcut tot felul de scene, care nu-i mai vin așa bine…


Mi se pare că mereu sunt neînțeleasă, sau neînțelegătoare. Știți de ce? Că voiam să încep paragraful cu „Eu tot nu înțeleg…”. Mi se spune că mai bine să zic adevărul. Și când îl zic, rănesc respectiva persoană. E ca naiba. Dacă nu îl zic, tot aiurea mă simt eu, pentru că nu am zis adevărul. Și știu că uneori evitarea adevărului e mai indicată, dar nu pot să mă mint și pe mine și pe persoana respectivă. Uite așa nu ne vorbim iar…

Altă dilemă de-a mea. La ce e nevoie să ne dăm atâtea talente? De ce nu putem fi noi și să lăsăm talentele să se arate atunci când trebuie, nu ca să demonstrăm că suntem ceva sau cineva. Dacă las un comentariu de douăzeci de rânduri, înseamnă că vreau să demonstrez ceva? Să demonstrez că știu concordanța limbii române, sau ce? Atâta ipocrizie mă dezolează. Unde să mă duc să nu mai văd atâția oameni înnebuniți după faimă și recunoștință? Vorba celor de la Vodafone, in Maximia 😆 Îmi plac reclamele lor. Și îmi mai place cea de la Coca Cola.

Nu cred că am vreo logică în postarea asta 🙂 Am o scuză 😛 Am fost scoasă direct din așternuturi și trimisă în centrul orașului, ca să îmi întâlnesc o mătușă (aveam noi ceva de rezolvat). Totuși, putea să-mi fi spus de aseară, să fiu și eu măcar pe jumătate trează când a sunat telefonul.

Mi-e din nou greu să continui manuscrisul. Personajele se bat în mintea mea, le-am adus prea mult din sufletul meu, parcă nu mai sunt ele. Sper să iasă bine. Sper să nu o dezamăgesc.

Vă las cu atât. Intenționam să pun o melodie de-a lui Ștefan Hrușcă, dar deja e prea mult Crăciun în postarea asta 🙂 Uitasem de melodia asta însă.

My love…


Anunțuri

17 păreri la “De peste săptămână

  1. Pingback: De peste săptămână - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Simt ca anumite paragrafe din articol sunt scrise cu tinta precisa. Sunt adresate anumitor persoane, care stiu exact despre ce este vorba, dar pe mine m-ai bagat rau in ceata. 😛 😀
    Eu nu te-am inteles niciodata gresit, ori te-am inteles perfect ori deloc. :))

  3. Ada, apropo de manuscris, eu ti-am spus ca scrii bine. Si crede-ma ca nu imi sta in caracter sa laud. Ai stofa. Si asta e cel mai important. Citeste in continuare, fii atenta la ce-i in jurul tau, incerac sa intelegi mai mult si sa judeci mai putin si sunt convinsa ca roadele or sa apara. Poate ca daca ai fi castigat concursul asta ai fi ajuns la o multumire de sine care te-ar fi impiedicat sa scrii mai bine, cine stie…Oricum, un premiu nu inseamna nimic. Un roman publicat sau cinci sau o suta, iarasi nu inseamna nimic. Important este cum te simti, ce intelegi din lumea asta si ce cultivi in tine. Eu am incredere ca iti va merge bine!

  4. neinteleasa…neintelegeri…ne_____ (sa le i-a naiba) sunt doar cuvinte si daca au o anumita „semnificatie” intr-un anumit moment, asta e trecatoare (cel putin la mine)
    cat despre adevar, e mult mai indicat sa fie spus (mai ales in anumite circumstante) pt ca evitarea lui poate provoca o rana mult mai mare…
    mie cineva imi spunea odata sa le iau pe rand, toate gandurile… deci cred ca ar trebui sa faci la fel..

  5. Critica va exista mereu, și în offline și în online.
    Încearcă să înveți din ea, să treci peste ea, să exisți în ciuda ei. Altfel te va învinge. Cum a făcut-o acuma.
    Învață să te bucuri de aprecierea unui singur om, nu să te lași dărâmată de critica la o mie.
    Nimeni niciodată nu ne va înțelege cu adevărat pentru că nu e în locul nostru, nu are aceleași trăiri și experiențe. Asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm cu toții bătuți și să ne ascundem. Ci trebuie să încercăm să ne facem mai bine înțeleși acolo unde e cazul.

    Numai bine!

    • Diana, mulțumesc frumos de încurajări!
      Dar nu asta era ideea postării. Am spus ceva și a fost prost interpretat. Atât. Concursul, nu l-am câștigat, dar vor veni altele. Criticile, intotdeauna sunt bine-venite. Nu m-a dărâmat nimic. Doar mă dezolează superficialitatea unora. Dar asta, din nou, nu are legătură cu concursul.

  6. Nici nu prea stiu cum sa reactionez 😆
    Dar stiu ce-ar spune razvan : eu mint mereu si imi e mult mia bine , fa si tu la fel! =)) eu nu recomand asa ceva .
    Eu zic ca decizia poate sa fie variabila , nu trebuie sa fie o regula mereu mint sau mereu spun doar adevarul , decizi dupa inima ta in acel moment.
    A si eu sunt in spiritul sarbatorilor … si sa ma apuc sa impodobbesc prin casa ? 😀

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s