Aromă de țigară

Dacă m-ai vedea, ai râde de mine. Stau lângă parcarea școlii și aștept. Cred că pe tine. Vreau să te întreb dacă te-am supărat cu ceva. Toată ziua, după ora de fizică, am stat și m-am gândit că m-ai evitat. Sau sunt doar gândurile unei… nebune. De ce să nu admit?

Te recunosc după pas și tresar. Iar ești în spatele meu. Nu cred că te aștepți să aud.

– Cu ce-am greșit? șoptesc, fără să mă întorc, prefăcându-mă că privesc pierdută peisajul unui noiembrie încețoșat.

– N-ai greșit cu nimic.
– Și-atunci, de ce mă evitați?

Vai, cât de fraieră sunt… Cum să spun așa ceva???

– Nu te evit. Dar nu te înțeleg. Ce vrei de la mine?
Hm, bună întrebare. Ce vreau de la tine? Ai putea să-mi fi… nu, nu tată. Dar ai vreo… 30 de ani? Nu, nu-i ai. Îmi amintesc ce spunea diriginta că ai ieșit din  liceul ăsta acum 6 ani. Deci… 25.

– Doar să nu mă evitați. Mă simt exclusă.

Încă nu m-am întors, deși îmi doresc să te văd. Mi-e frică de expresia ta. Îmi miroase a țigară. Iar fumezi… Zâmbesc.

– Nu mai fumați atât, spun cald, mai cald decât aș vrea. Îți simt degetele împletite într-ale mele. Îmi apropii mâna de haină, ca să nu vadă toată lumea. Niște profesori tocmai trec pe lângă noi. Cred că mă fac mică-mică.

– Vezi dealul ăla? Vai, cât am rămas eu pierdut pe acolo…

Profii se îndepărtează și ne apucă pe amândoi râsul. Mă întorc, dar nu-ți dau drumul la mână.

– V-ați pierdut? Și râd iar.

– Nu te mai evit. Promit, spune după câteva clipe. Dar trebuie să promiți și tu ceva. Zâmbesc doar. Când nu suntem la oră, să nu-mi mai spui cu „dumneavoastră”. Aș fi putut fi amicul tău de macao din copilărie.

– Copilăria ta, poate. Eu încă sunt copil.

Râde. Eu mă concentrez să imprim atingerea lui pe pielea mea. Să nu o uit.

– Vii acasă? Te duc cu mașina.

Nu, nu vreau cu mașina. Pentru că dacă ne vede cineva interpretează. Și pentru că îmi place soarele ăsta calm. Dau doar din cap. Îți dau drumul la mână și ies din parcare. Nu mă uit în urmă. Nu e stilul meu. Aud pași rapizi în urma mea și mă dau într-o parte – cine știe cine se grăbește? Te oprești în dreptul meu. Îți afunzi mâinile în buzunare și pornești în același pas cu mine, trăgându-ți răsuflarea. Te privesc amuzată.

– Mi s-a stricat mașina, spui simplu o minciună pe care nici tu n-o crezi.

– Te invit în automobilul meu ecologic, zâmbesc și continui drumul, cu fruntea în pământ.

De ce faci toate astea pentru mine?

Am impresia că am pierdut pasiunea. Aceea de a scrie. Azi sunt supărată, plictisită, deznădăjduită, tristă și cum mai vreți voi. E și ploaia de vină, știu eu. Am votat la Teo, am descifrat mesaje ascunse la Cristian și am mai aflat câte ceva de la Nice și de la Dragoș. Acum mă duc să fac eseuri la română (tocmai am primit programa de teză) și să scriu compuneri la engleză. Poate vine și inspirația…

Anunțuri

14 păreri la “Aromă de țigară

  1. Pingback: Aromă de țigară - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. M-as mira sa-ti pierzi vreodata pasiunea pentru scris. Este doar o zi mai trista de noiembrie… >:D< Care va trece. 🙂
    Nu am inteles prea bine, ai inlocuit "Regatul" cu o noua poveste? E vorba de acelasi profesor din "Formula de stare"? 😯

  3. Ada, pasiunile nu se pierd, doar se sting. Dar nu va fi cazul acesteia, stiu eu 🙂 Aaa, lipsa de inspiratie? No problem, ai scris mai bine decat cel putin 10 blogger-i pe care-i stiu si care se cred inspirati. E OK ce-ai scris, e putin diferit, sunt insa trairile tale, iar scriitura e curata.
    Iti multumesc pentru vesnica pomenire :))

  4. am gasit vreo 3 expresii care se aseamana cu ce am postat eu acum vreo 7 ore :))
    si asta ma bucura oarecum :*
    imi place continuarea , dar sunt curioasa daca mai incolo in poveste apar niste gesturi nepermise …
    continua ! :X sunt curioasa
    si melancolia sa-ti treaca :* ( desigur daca asta doresti si tu )
    noroc la teme 😉

  5. De ce zici asta.. mie mi se pare că e multă pasiune în acest text. Chiar mi-a plăcut mult şi am încercat să îl descifrez. Scrie în continuare, atunci când timul îţi permite că o faci bine… e un exerciţiu bun şi pentru viaţă…. Spor!

    • Multumesc frumos de încurajări. De fapt, lipsa inspirației se lega de proiectul particular. Dar și de acest text, pentru că am revenit la plăcerea mea, dialogul, și am pierdut puțin din trăiri.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s