Formulă de stare

Nu am chef de oră. Pentru că înseamnă 50 de minute în care te văd, te aud, te simt privindu-mă. Dar nu pot să chiulesc. Așa că stau… Oftez, iar colega de bancă se uită ciudat la mine. Toți au văzut ceva schimbat la mine, dar am pretextat prezența tezelor. Prostii…

Intri vesel, ca de fiecare dată. Saluți și te așezi la catedră. Îți rămân ochii într-ai mei. De fapt, abia acum realizez că mi-am pus ochelarii din nou, după vreo două luni. Da, asta mă deranja? Zâmbești întrebător și ridic din umeri. Am impresia că doar asta mai știu să fac. Deschizi catalogul și faci prezența. Ajungi la mine – singura fără notă. Mă asculți la… nici nu știu. Niște formule. Termodinamică. Le știu pe toate. Și definițiile. Scap repede și revii la lecția de zi.

Din nou, formula termică de stare: pV=∂RT.

Să analizăm practic, zici. Bine.

R s-ar zice că e constantă. N-am ce să-i fac. e cantitatea de substanță din sufletul meu. p e o presiune mult prea mare; Volumul sufletului meu s-a micșorat foarte mult de când ai intrat în clasă. T se valorifică printr-o temperatură mult prea ridicată. Au pornit căldura în clase sau sunt doar eu? Hm… Având în vedere că aproape toate cresc, formula asta nu e bună de nimic. Cum să analizez practic, dacă îmi dă eroare?

Ne dai o problemă. O rezolv aproape mecanic, pentru că mi-a rămas gândul acolo. Cred că mă încrunt, pentru că mă întrebi ce s-a întâmplat și îmi sugerezi să folosesc un minicalculator pentru operații.

Dă eroare, mă trezesc spunând. Zâmbești, dar nu zici nimic.

Nu știu de ce, dar pentru prima oară nu mă bagi în seamă restul orei. Ce s-a întâmplat? Ce-am făcut? De ce îmi furi și asta?

Rămân așa până la pauză, încercând să mă gândesc la formula aia. Dacă scad presiunea și cresc volumul, nu tot acolo ajungem? ∂ tot rămâne, deci nu rezolv nimic. Aia nu scade peste noapte, cu tot ce se spune că pierzi 80% din informația de peste zi. Așa că rămân cu niște formule inutile și cu o problemă pe care nu știu să o rezolv – de ce m-ai evitat. Sunt prea multe necunoscute, iar eu știu să lucrez doar cu două – eu și tu.

Iertare pentru cei câțiva (citiți toți) care nu se înțeleg cu matematica și cu alte științe exacte. Nu mai trebuie să zic de unde am continuat, da?

PS: nu știu de ce tot scriu la asta. Ar trebui să mă apuc de scris la roman. O să mă apuc. Luni am teză la latină. Din nou e numai un -issimus, -issima, -issimum (terminațiile generale de superlativ, ca să nu vă las în ceață) în capul meu. O discuție care nu a dus nicăieri și niște dispute delicate pe fb m-au obosit. A apărut o problemă pe care am conștientizat-o și la mine. E greu să acceptăm concepțiile altora, chiar dacă ne considerăm persoane deschise. Eu mai lucrez la asta. Am stat 3 ore pe calculator. Dacă află mama…

Vă las postarea de aseară scrisă, spre ora 12, când îmi făceam de lucru pe net. Am impresia că povestioara a ajuns la urechile (ochii, rectific) cui nu trebuia. Ar trebui să mă potolesc, dar doar așa mă voi elibera. Mă simt bine și mai sigură pe mine scriind despre mine, într-un fel… diferit.

A, da, să nu uit. Fragmentele acestea au bază reală, dar schimbată și modificată pentru a nu crea nicio controversă. Sunt o minte prea liberă pentru lumea închisă în care trăim și probabil voi fi blamată pentru purul adevăr. Trăirile personajului sunt trecute prin filtrul meu. Doar contextul(dragostea – sau atracția – față de profesor) nu e adevărat.

Vă las cu ideile astea. Weekend plăcut! (se spune că ar fi călduros și senin 😀 )

Anunțuri

20 de păreri la “Formulă de stare

  1. Unul din cele mai tari articole citite vreodata de mine. 🙂 🙂 Felicitari pentru creativitate si imaginatie, desi detest stiintele exacte, formula ta de stare e foarte aproape de inima mea.
    Partea proasta e ca nu doar lucrurile bune ajung la un moment dat la final, ci si cele rele. Si stii cum se zice, rau cu rau, dar mai rau fara rau. 😦 😦

  2. Chiar ma intrebam ce faci la ora aceia online.
    Stintele exacte , si eu le urasc , desi la acelea ma pricep , si pe baza lor vreau eu sa am viitor ? 😐
    Uf , vreau sa iti spun sincer , mi-a luat ceva timp sa ma gandesc la formula propiu zisa , ca sa o inteleg .
    Textul e foarte complex , si imi plac operele de genu ; cum sa iti spun , dupa ce am citit , am ramas suspendata in aer, cu gandirea , dar chiar si cu toata fiinta mea.Am ajuns sa imi pun cateva intrebarii. E un lucru de genu , pe care-l citesti , si-ti ramane intiparit pe peretele memoriei , macar pt. putina vreme , sa-ti amintesti senzatia si sentimentele pe care le-ai avut cand o citeai.
    Ma gandeam ,ca foarte diferita fata de partea a doua , dar e o surpriza placuta , mersi pt ca ai scris , mi-a facut placere sa citesc.
    De latina , nu stiu ce sa zic . Mi-e imi place . S-ar presupune ca ar trebui sa ma duc la olimpiada si la materia aia , dar ce inveti tu , fata de ce invat eu nu e acelas lucru . Oricum , stiu ca tie o sa iti mearga bine , si daca nu mai vorbim pana luni , iti urez din nou succes , te pup :* .

    • știu cum e cu a rămâne în aer din cauza unui text, la modul plăcut, și mă flatează să știu că și povestioara mea produce un astfel de efect.
      Multumesc de urări! Succes la olimpiadă! Eu, latină? never 😆

  3. Ce să mai zic … wow 😀
    Ar fi multe de spus, multe de explicat, multe de înțeles … dar să rămânem doar la wow acum …
    Have a nice day and free hugs >:D< :*

  4. Pingback: Poveste de vis (12) « Blogul lui Teo Negură

  5. Pingback: Cristian Dima

  6. Pingback: Formulă de stare - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s