Regatul V

Lordul Thomas


Ne priveam unul pe altul, fără să ne vedem, de ceva vreme, atunci când Preotul s-a înapoiat. Am sărit ca arși. Unde era Xavier?
– Domnilor, liniștiți-vă, începu Înaltul Preot, așezându-se calm. I-am urmat exemplul, deși nimeni nu mai părea atât de… optimist.

– Mary nu recunoaște nimic, spuse dintr-o dată.

– Cred că e „Lady Mary” pentru tine, îl apostrofă Henry.

– Oricum, nu eu sunt cel închis, se apără Preotul.

– Domnilor! i-am oprit. Sfinția Voastră, am impresia că urma un „dar”.

– Mulțumesc, Lord Thomas. Într-adevăr, cred că știu cine e vinovat. De fapt, sunt sigur, zâmbi sinistru.

– Cum așa, dacă Lady Mary n-a dezvăluit nimic?

– Am… auzit o discuție privată, șopti, oarecum resemnat.

– Vai… ce preot! bolborosi Sir Pierre, destul de tare ca să fie auzit.

– Spuneți, vă rog, interveni Sir Henry, agitat.

– Dacă-mi permiteți… Știu că vă este loial, dar Sir Xavier și-a recunoscut vina în fața prizonierei noastre.

Cum? Nu se putea ca Xavier să-l fi omorât pe Lord. Nu avea…

– … Motivul? am întrebat și a sunat ca o uimire, ceea ce era adevărat.

– Se pare că Sir Xavier nutrește o iubire oarbă și periculoasă pentru Lady Mary.

Am simțit că se prăbușește etajul peste mine. Eram confuz i dezamăgit. Pe de o parte, Xavier îmi fusese (în percepția mea) cel mai bun prieten, dar nu aflasem niciodată nimic. Pe de altă parte, dacă sentimentul era reciproc? Dacă Lady Mary îl pusese, drept dovadă a iubirii lor? Îmi era silă de mine, de noaptea abia luminată petrecută în compania ei, de toate cuvintele dulci (efemere) declarate printre valurile întunericului. Dar ce urma să facem? Trebuia s-o eliberăm pe Lady Mary. Dar Xavier e – era – ca un frate. Și eu l-aș fi omorât pe Lord, dacă aveam un motiv. Chiar, de ce îl omorâse? Ce îi – le făcuse?

Când regele a intrat în sală, arătau toți precum mă simțeam eu. A trecut vijelios până la tronul lui, iar Xavier, cu o expresie disperată, s-a oprit în locul în care Lady Mary se auzise acuzată de tatăl ei.

– Xavier, încetează, nu am timp, îl repezi, probabil la o discuție deja începută.

– Am ceva important să vă spun, zise înfrânt.

– E vina mea!

 

 

–Regatul V

 

Postarea e programată de aseară, când eram euforică 😀 . Of, ce-mi face omul ăla, că mă pune să țin secret… Dar am promis, mă țin de promisiune și… de lucru. 🙂 Vai, când vă voi putea spune… 😀 Dar nu. Iertați-mă. Nu e frumos să vă țin așa, pe ace.

Deci, azi nu cred că intru pe net, probabil nici mâine. Vedem cum găsesc timp. Pupici pentru stresul de dimineață (nu, nu, e în sensul bun) și pentru toți ceilalți îmi rămân îmbrățișările calde. 🙂

Photo: Castelul Pass

Anunțuri

11 păreri la “Regatul V

  1. Pingback: Regatul V - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Pingback: Eu tac « Blogul lui Teo Negură

  3. Pingback: Bucătăria sufletelor « Cristian Dima

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s